MELDONIUM-UL ŞI JOCURILE OLIMPICE

in Cãlcîiul lui Ahile

Meldonium, lămurim cititorul de la începutul materialului, este o substanţă folosită ca medicament pentru afecţiuni cardiace şi trecută, de la 1 ianuarie 2016, pe lista substanţelor interzise de către forurile internaţionale, care luptă împotriva dopingului în sport (WADA). Nimic deosebit pînă acum. Dar dacă aflăm că această substanţă poate fi depistată la controlul antidoping mai multe luni după ce a fost folosită, atunci situaţia se schimbă, şi astăzi aceasta naşte multe probleme de care se lovesc unii sportivi ai noştri.
În ultimul timp, numărul sportivilor găsiţi pozitivi cu acest meldonium este din ce în ce mai mare, micşorînd şi numărul, şi aşa destul de mic, al participanţilor noştri la Jocurile Olimpice. Astfel, de la 94 de sportivi calificaţi, cîţi aveam săptămîna trecută, delegaţia noastră, care spera să depăşească suta, se micşorează, după ultimele rezultate ale analizelor unor sprtivi de la kaiac, canoe, atletism şi alte sporturi. Este drept că, speriaţi de numărul mare de sportivi depistaţi cu acest produs, cei de la WADA au luat hotărîrea ca cei care au fost găsiţi cu o cantitate mică din această substanţă să fie absolviţi de pedeapsă.
Aceasta este situaţia prezentată, pînă acum, în mass-media, în care sportivii sînt găsiţi principalii vinovaţi. Oare aşa să fie? Să o luăm metodic.
Ne ocupăm mai în amănunt de această problemă care, la prima vedere, pare mai puţin interesantă, în dorinţa ca, astfel, cititorul nostru să cunoască situaţia creată de acest produs buclucaş, meldonium, care a provocat atîtea discuţii şi nelămuriri în lumea sportului de performanţă. Încă din luna octombrie anul trecut, WADA a anunţat că, de la 1 ianuarie anul acesta, substanţa sus-amintită va fi trecută pe lista substanţelor interzise. Ceea ce nu a făcut-o şi Agenţia noastră Antidoping (ANAD) pentru organizaţiile noastre sportive. Nici după 1 ianuarie, cînd a intrat în vigoare această oprelişte, nu a făcut-o. De abia la 7 martie se atrage atenţia federaţiilor de existenţa acestui produs, după ce apăruseră în presă numeroasele cazuri de depistare a substanţei la mai mulţi sprtivi de renume. De asemenea, deseori sportivii depistaţi pozitiv sînt anunţaţi direct, federaţiile respective aflînd, uneori, din presă despre sportivii lor.
În această situaţie, sportivii de frunte au căzut victime nevinovate. Mulţi au folosit medicamentul fără să ştie că are efect dopant. Şi, mai ales, fără să ştie că el poate lăsa urme la analiză chiar şi după 6 luni. Ori era firesc ca diriguitorii internaţionali ai luptei contra dopingului să lase un interval de 6 luni de la data intrzicerii, fără sancţiune, iar ANAD-ul nostru, cu atît mai mult, trebuia să prevină federaţiile sportive de acest pericol.
Să fim bine înţeleşi. Nu socotim că sportivii sînt nevinovaţi. Ei au obligaţia să vadă ce li se administrează şi nu trebuiau să fie nepăsători la un medicament care acţionează asupra inimii. Se pare, de asemenea, că unii au continuat să ia acest medicament şi după interzicerea lui, astfel sancţiunea fiind meritată.
Apreciem că Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi Federaţiile sportive trebuie să ia atitudine în această problemă în care unii sportivi, care au fost cinstiţi, de bună-
credinţă, sînt în situaţia să nu poată participa la Jocurile Olimpice.

Silviu Dumirtrescu

COMENTARII DE LA CITITORI