Memento mori

in Poeme

Şi dacă tot murim pe lumea asta
hai să murim frumos, ca nişte prinţi
eroică şi tristă ne e casta
iar primăvara şi-a ieşit din minţi

Precum un viu avertisment al morţii
ne însoţeşte umbra pe pămînt
e un memento zilnic, luat în porţii
vendeta celor care nu mai sînt

Şi poate că aici e tocmai iadul
unui tărîm din alte galaxii
sîntem visaţi, noi sîntem doar răsadul
trimis în lung surghiun spre a trăi

Dar noi trăim? Îmi pare mai degrabă
cobai divinităţii că sîntem
e viaţa noastră broderia slabă
ţesută de păianjenul suprem

Noi am murit demult, din clipa-n care
s-a stins întîiul om în univers
iar naşterea e numai o eroare
ce se îndreaptă, tot mereu, din mers.

CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie reprodusă din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)

COMENTARII DE LA CITITORI