Memento pentru românii căzuţi victime ale horthysmului, în anii 1940 (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

,,Din cei 68 de morţi identificaţi în comuna Trăsnea, 57 au fost ucişi cu gloanţe în cap, în piept şi în abdomen. Trei dintre cadavre au fost apoi arse. Femeii Ana Negreanu, de 65 ani, i s-au tăiat mîinile. Ana Sălăjan, în vîrstă de 31 de ani, deşi însărcinată, a fost străpunsă cu baioneta. Vasile Nărgăraş a fost găsit cu capul spintecat în două; în fine, copilul Sălăjan Ion, de 2 ani, a fost ucis cu grenada.

În comuna Ip, 155 de bărbaţi, femei şi copii au fost exterminaţi de militari şi de bandele lui Horthy. Casele lor au fost prădate şi apoi arse. Victimele au fost aruncate într-o groapă comună, fără asistenţa unui preot. Grija ucigaşilor n-a fost de a epura numai comuna de români, ci şi aceea de a se îmbogăţi cu acest prilej. Astfel, au dispărut în timpul învălmăşelii 90.000 lei aparţinînd bisericii din sat, precum şi alte averi aparţinînd celor masacraţi.

Ar fi să umplem pagini întregi citînd ororile săvîrşite în intervalul primelor două luni de ocupaţie. Ne vom mărgini doar a mai arăta că în Cosniciul de Sus, din judeţul Sălaj, au fost ucişi, în ziua de 18 septembrie 1940, 15 români şi o româncă, înmormîntaţi apoi, fără preot, în groapa comună. La Cabăr, din acelaşi judeţ, maghiarii au ucis, la 15 septembrie 1940, 4 ţărani români; la 14 septembrie 1940, la Şimleul Silvaniei, 7 români au căzut victima instinctelor barbare, iar la Zalău, în aceeaşi lună, au fost ucişi alţi 21 de români şi românce, printre care încă o femeie însărcinată, anume soţia lui George Vicaş, şi un învăţător, Gh. Sîrbu, împuşcat, în curtea liceului, de către un căpitan ungur.

În judeţul şi oraşul Cluj s-au înregistrat, în cursul lunilor Septembrie şi Octombrie, cîteva crime, din cele mai abominabile. La 23 septembrie 1940 au fost adunaţi şi ucişi, în casa preotului Andrei Bujor: preotul şi soţia sa, născută Lucreţia Mureşanu, copilele lor, Lucia, licenţiată în litere, Mărioara, studentă în anul II al Facultăţii de Ştiinţe, şi Victoria, elevă în cl. VIII de liceu, Natalia Petrea, soţia institutorului Gh. Petrea, fiica şi mama acestuia din urmă şi, în fine, servitoarea preotului Bujor, numită Juhasz. În comuna Hida au fost masacraţi 11 români, iar cadavrele a 9 dintre ei au rămas în cîmp deschis, neînhumate, timp de 5 zile. În Valea Drăganului au fost ucişi, în zilele de 12 şi 13 septembrie 1940, 12 tineri români care se întorceau din concentrare. La Sîn-Mihaiu Almaşului alţi 10 tineri au fost ucişi pe teritoriul comunei etc., etc.

«La Cluj, în primele zile ale ocupaţiunii, un mare număr de români au fost ucişi pe străzi, în casele lor proprii sau în alte părţi, fără nici un motiv şi întotdeauna cu aceeaşi cunoscută bestialitate». («Les Assassinats», pg. 26). În noaptea de 14-15 septembrie, vameşul Ion Almaşul a fost ridicat de acasă de către un soldat ungur, împuşcat în stradă, străpuns cu baioneta şi, după aceea, călcat cu picioarele. La 13 septembrie, 190 soldaţi unguri împuşcă un ţăran român în faţa atelierelor Căilor Ferate. Soldatul român Alexandru Badea, reîntors dintr-o concentrare, este aruncat din tren de către tovarăşii lui de călătorie şi strivit sub roţile vagoanelor. În comuna Someşeni, aproape de Cluj, ţăranul Ion Pantea este ucis de către soldaţii unguri, care îi taie arterele de la mîna dreaptă şi-i împlîntă o baionetă în inimă, sub ochii îngroziţi ai fiicelor lui, care au reuşit să fugă. În comuna Vădăsel, la 30 noiembrie 1940, o bandă de unguri venind din comuna Vistea decapitează cu lovituri de topor pe tînărul Ciocănaş. În comuna Poeni, agricultorul Gheorghe Bane este torturat în aşa hal de soldaţii unguri, încît după două zile moare în chinuri groaznice. Cea mai oribilă crimă, însă, care a fost comisă în judeţul Cluj este aceea săvîrşită în comuna Huedin, la 10 septembrie, asupra protopopului ortodox Aurel Muteanu, care a murit în cele mai groaznice chinuri. Cităm din broşura «Les assassinats»: «Un ofiţer ungur (din nou un ofiţer!) l-a arestat în stradă pe cînd el se ducea la o înmormîntare şi, împreună cu o bandă de asasini, l-a torturat în chipul cel mai bestial timp de 4 ore. Cu o răbdare şi o perversitate diabolică, ei l-au bătut la început cu pumnii şi apoi cu măciucile, pînă ce el a căzut la pămînt. Apoi i-a fost smulsă, după acelaşi rit sadic, venerabila sa barbă de preot creştin, cu bucăţi de carne, smulgîndu-i, în acelaşi timp, părul de pe cap, cu piele cu tot. Această operaţie terminată, călăii i-au sucit mîinile pînă i-au rupt oasele. Culmea bestialităţii a fost atinsă de asasinul Budai Janos Gyepu care, de mai multe ori, i-a vîrît un băţ în gură cu asemenea forţă, încît băţul i-a ieşit prin ceafă. După ce (victima – n.n.)a expiat, în urma acestor abominale torturi, asasinii i-au aruncat cadavrul, dimpreună cu acela al gardianului Gh. Nicola, omorît de aceeaşi bandă, într-un şanţ al proprietăţii nobilului ungur, contele Banffy». Socotim că pînă şi Attila s-ar fi cutremurat de barbariile comise în comuna Huedin de maghiarii care se reclamă direcţi succesori ai «biciului lui Dumnezeu»!

Zeci de asemenea sălbaticii au fost comise şi în judeţele Bihor: la Salonta, la Sîntion; în judeţul Someş, în comunele Berta, Mălin, Stîna Căpleni şi Halmăjd; în judeţul Satu-Mare, la Doba şi Mediaşul Aurit; în judeţul Tîrnava Mică, la Agrişteu, unde tînărului român Emanuil Costea, înainte de a fi omorît, i s-au ars ochii şi i s-a smuls limba din gură; în judeţul Ciuc, la Ditrău etc. etc.

«Masacrele au fost săvîrşite, spune autorul broşurei «Les assassinats», atît de către armata ungară, cît şi de bandele de civili unguri. Cîteodată torturile au fost duse pînă la ultima limită a rezistenţei fiinţei omeneşti, cu o ferocitate dementă şi o imaginaţie maladivă. Unii au scăpat de la moarte numai din cauză că aceste brute demente credeau că victimele lor sucombaseră de-acum»”.

Sfîrşit

COMENTARII DE LA CITITORI