În memoria inegalabilului cascador Soby Cseh

in Lecturi la lumina ceaiului

Efortul depus, pentru ca luptele din filme să pară reale, i-a aparţinut unui inegalabil cascador: Soby Cseh. Profesionist înnăscut, el a dat dovadă de talent şi inteligenţă în prezentarea, pe viu, a elementelor de cascadorie pe care le coordona, de la un capăt la altul, în vederea unei bune desfăşurări a acestora. Drept urmare, cascadoria îşi trăia întreaga viaţă, într-o secundă, fiind bine constituită în forme care nu lăsau nici un fel de dubiu în ceea ce priveşte profesionalismul lui Soby Cseh. Era un efort al său pentru spectatori, pentru delectarea acestora. Oamenii se simţeau fascinaţi de ceea ce vedeau la acest ,,supraom”, el luînd unele fragmente din viaţă şi transformîndu-le în ceva deosebit, care să fie de domeniul incredibilului. Cascadoriile sale transformau în acţiune captivantă orice teamă şi greutate, făcîndu-te, pe tine, ca simplu spectator, să treci prin emoţii şi să îţi pui întrebarea dacă ceea ce vezi este posibil.

O cascadorie nu trebuia să fie nesigură, nici să dispară din cadru, ci trebuia să fie plină de viaţă şi dezlănţuită. Personajul era nevoit să lupte să supravieţuiască, iar cascadorul trebuia să ducă la bun sfîrşit faptele lui. Situaţiile dificile au reprezentat, pentru Soby Cseh, o creaţie actoricească, chiar o operă de artă, prin intermediul căreia a oprit în loc acţiunea filmului, făcînd ca totul să triumfe în perfecţiune. Această profesie trebuia împărtăşită şi celor mai tineri, care au avut ambiţia să ridice la superlativ arta cinematografică. În acest sens, Soby Cseh a înfiinţat o importantă şcoală de cascadorie, cu scopul de a transmite mai departe curajul de a reprezenta, în cinematografie, arta cascadoriei.

Copiilor străzii le-a alimentat speranţele, făcîndu-i să viseze la momentul cînd vor ajunge, şi ei, să lucreze în acest domeniu. Soby Cseh a lăsat, pentru noi, în cinematografia românească, creaţii actoriceşti de necontestat. Cascadoriile lui nu se opreau odată cu secvenţa cinematografică, ele îşi continuau trăirea şi gloria prin orice scenă din film. Chiar de ar fi un fost zid, sau o prăpastie înaintea lui Soby Cseh, acestea ar fi căpătat formă şi sens din forţa etalată de marele cascador. Şi mai adăugăm ceva: toate secvenţele de cascadorie se derulau într-o singură secundă. În concluzie, îi sîntem recunoscători inegalabilului cascador Soby Cseh pentru dăruirea sa în arta cinematografică românească, pentru dorinţa de a crea cele mai incredibile momente de cascadorie, cu intenţia de a face mult mai plăcută vizionarea unui film şi de a-i înnobila pe toţi colegii săi, actori, cărora le promitea, întotdeauna, că vor fi în siguranţă.

Irina-Ioana HruŞcă

 

COMENTARII DE LA CITITORI