Mesaj emoţionant

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Motto: ,,Iohannis, mesaj emoţionant pentru copii” – generic al unei emisiuni de la postul

Antena 3, din data de 14 februarie a.c.

 

Ce? Cum? De ce? Pentru ce? Dom’ preşedinte ales, cică cu (sic!) ajutorul determinant al căpşunarilor de pe Facebook, şi nu al americanilor, al Serviciilor dirijate de Florian Coldea şi Marcel Opriş, slujitorul devotat al lui Băsescu, chiar poate să se emoţioneze? Are în dotare şi nobilul, firescul sentiment de sensibilitate faţă de cele mai inocente fiinţe de pe Mapamond. Nu credeţi? Dar de ce n-a înfiat domnia-sa, cum se spune în popor, un prunc al unei familii nevoiaşe din ţara pe care o păstoreşte? Era atît de simplu. Sau n-avea unde să-l ţină, 6 case nu-i ajungeau ca spaţiu? Ori, poate, n-avea bani? Sincer, noi nu prea ne-am emoţionat cînd am văzut ştirea la televizor. Pe Iohannis nu-l impresionează decît banii cîştigaţi la poker, joc de cărţi care, spun gurile rele, îl pasionează, ca de altfel şi tenisul. Nu l-a emoţionat nici faptul că l-a trădat pe Crin Antonescu, binefăcătorul său, pe care l-a lovit, mişeleşte, pe la spate. Nu l-a mişcat nici strigătul îndurerat al acelei bunici care-l întreba unde îi sînt nepoţii. Nici atunci cînd a alungat-o, cu nişte cuvinte grele, dom’ profesor meditativ şi meditator, de la şcoala unde dădea lumină, ca Elena Udrea, copiilor. Şi-atunci, cum naiba să-l mişte suferinţa unui copil bolnav de cancer? Nu, fraţilor, domnul preşedinte ales, în ţara numită România, nu este omul pe care vreţi voi să ni-l serviţi, înzestrat şi cu adînci sentimente umane. De exemplu, el e mai interesat de vechile relaţii cu prietenii de la Sibiu. Păcat că unul, foarte apropiat lui, care se spune că l-ar fi sponsorizat, şi-a pus capăt zilelor. Atunci, amicul Iohannis a fost foarte supărat. Însă… morţii cu morţii, viii cu viii. Sau viii cu viile, cum spunea Păstorel Teodoreanu. Preşedintele nostru, care de vreo 4 luni se odihneşte, sau se face că munceşte, a anunţat că nu va lipsi de la o nouă petrecere, cu un grup de prieteni. Păi, ce? Nu ne-am luat ţara înapoi? De acum, trai neneacă, că (sic!) fonduri este, amici este, vodcă este… Şi mai este şi cîte ceva de vîndut, de furat, de înstrăinat. Scuze, acum chiar că sînt emoţionat.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI