Mesajul către Națiune al președintelui moral al României (1)

in Pentru împrospătarea memoriei

Stimați compatrioți, prin voința Poporului Suveran au fost trimiși în Parlamentul României nu mai puțin de 121 de senatori și deputați ai acestui partid, care poartă numele sfînt al Țării, așa cum s-a întemeiat ea la 1 Decembrie 1918. Poate că cea mai mare izbîndă a noastră este cîștigarea mandatului de senator al României pentru martirul Ilie Ilașcu. În ziua de 26 noiembrie s-a produs ultima revoluție din România Secolului XX. A fost revoluția demnității naționale, a transpunerii în viață a Imnului „Deșteaptă-te, române!”. Iar românii s-au deșteptat și au optat pentru cel mai național și mai justițiar partid, care a făcut dovada că pătimește, efectiv, pentru cauza națională. Aflați încă sub stare de șoc, unii încearcă să afle explicațiile acestui fenomen. Dacă ar ști puțină Istorie, s-ar uita înapoi, în timp, la acele „momente astrale” ale Neamului Românesc, cînd, după ani și ani de umilință, de răbdare îngerească, de lacrimi și sînge – românii au dat un iureș năvalnic și și-au răsturnat opresorii. La 26 noiembrie 2000, mămăliga a făcut explozie pentru ultima oară în acest mileniu și praful și pulberea s-au ales din șandramaua unui regim putred, ticălos pînă în măduva oaselor, care de 11 ani și-a tot bătut joc de ei și atîta a întins coarda, pînă ce aceasta a pleznit. Aici, în această incapacitate de a-și explica triumful forțelor naționale, se vede cel mai bine ce prăpastie s-a căscat între clasa politică și presă, pe de o parte – și Poporul Român, pe de altă parte.

Acei politicieni și ziariști care le țin isonul într-un mod foarte suspect au trăit de pomană 11 ani. Ei nu au cunoscut drama milioanelor de români, nu s-au dus la ușa văduvei sau a săracului, n-au auzit geamătul stins al bătrînului, s-au ținut departe de mizeria satelor, a tîrgurilor și a orașelor, ca nu care cumva să se mînjească ori să-și strice cheful de viață. Niciodată nu s-a trăit mai rău în România, dar, parcă în dușmănie, niciodată nu s-a afișat un lux mai orbitor, nu s-au organizat mai multe recepții, baluri și parade ale veșmintelor scumpe și ale bijuteriilor. Un spirit malefic, al inconștienței și al egoismului, i-a făcut pe ciocoii vechi să-și dea mîna cu ciocoii noi, într-o impresionantă solidaritate a hoților. Ei chefuiesc împreună, vînează împreună, își trimit odraslele la studii în străinătate și fură vîrtos, perfecționînd, zi de zi, un sistem al jafului care ar face invidioasă și Mafia siciliană. În 11 ani, s-au furat și s-au scos din România, în bănci străine, 11 miliarde de dolari – anul și miliardul. În 11 ani, au răsărit păduri de vile pretutindeni, de ordinul cîtorva zeci de mii, fapt care nu e deloc condamnabil, în sine, fiindcă toată lumea aspiră către prosperitate – însă nu știu cum se face, dar vilele acestea, unele cît niște transatlantice, cu piscine și pază militarizată, nu sînt ale muncitorilor, nu sînt ale soldaților, nu sînt ale pensionarilor, nu sînt ale veteranilor de război, nu sînt ale oamenilor de rînd, ci ale unor miniștri, și parlamentari, și magistrați, și capi ai Poliției, și vameși, și tartori ai Regiilor petrolului și gazelor naturale. Există unii care nu se mulțumesc cu o singură vilă, ci au cîte 3, 4 și chiar 5 vile, nu numai în Țară, ci și în străinătate. Avem de-a face cu o lăcomie bolnavă, pe care n-o pot numi nici măcar animalică, fiindcă un cîine, de pildă, mănîncă și el cît poate, își mai îngroapă un os, după care își vede de treaba lui – pe cînd „tagma jefuitorilor” adună cu o furie bezmetică, pentru cîteva generații de acum încolo. Am crezut, o vreme, că „spuma murdară a revoluției”, de care vorbea romancierul german Heinrich Mann, se va duce la fund, sau va fi azvîrlită pe mal și măturată de vîntul stîrnit de trecerea timpului. N-a fost așa, ea a crescut și s-a îngroșat, sufocînd totul în preajmă. În cei 11 ani care au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989, transformată în lovitură de Stat de către o echipă de conspiratori antrenată, din timp, de KGB, România a devenit un stat de tip mafiot. O spun cu durere în suflet, dar aceasta e realitatea pe care o trăiți zi și noapte. Tot ce am spus eu s-a adeverit. Rețelele Mafiei și ale crimei organizate se întrepătrund cu structurile Statului, căruia îi paralizează funcțiile vitale. Practic, nu există nici un domeniu al afacerilor de tip mafiot, de la exportul de copii pentru băncile de organe și traficul de carne vie, pînă la contrabanda de arme, țigări, cafea, alcool și droguri, în care să nu se întîlnească și nume de demnitari ai Statului, de miniștri (mai vechi și mai noi), de generali de Poliție, de șefi ai Justiției, de capi ai Serviciilor Secrete, de fruntași ai unor partide politice. Și nimeni nu ia nici o măsură! Și România se surpă pe noi, și cade tavanul școlilor pe capul copiilor, și mamele astupă ferestrele cu ziare sau cîrpe, ca să nu vadă pruncii că s-a făcut ziuă afară și să nu ceară de mîncare, și ghilotina unei „reforme” criminale lichidează totul, pînă la pămîntul negru, iar Țara se vinde, bucată cu bucată, la străini – și nimeni nu vrea să priceapă că și răbdarea de înger a românului are o limită, fiindcă s-a ajuns la situația de „care pe care”. Ei, bine, la 26 noiembrie tot putregaiul acestui „lagăr de exterminare” a sărit în aer. Nu cu furci și topoare, nu cu incendierea conacelor boierești, ca la 1907 – ci așa cum ne-a învățat chiar Europa civilizată: prin exercitarea dreptului democratic la vot! Încă o dată în Istorie, s-a dovedit că românii sînt un Popor mare. Încă o dată în Istorie, românii și-au potrivit gîndurile și pașii după orologiul lui Dumnezeu și, atunci cînd au simțit că a venit ziua crucială, au lovit năpraznic „balaurii care ne înghit de vii”, cum zicea Tudor Vladimirescu. Să fie învățare de minte pentru orice tîlhar, sau șarlatan, sau aventurier care crede că își poate bate joc de un Popor eroic fără a-și primi binemeritata pedeapsă. „Prea v-ați arătat arama, sfîșiind această Țară/ Prea făcurăți Neamul nostru de rușine și ocară” – scria Mihai Eminescu, acum aproape 120 de ani, și se cuvine să ne amintim de el, fiindcă acesta e nu numai Anul Jubileului Nașterii lui Isus Christos, ci și anul Jubileului Nașterii acelui sfînt care este Poetul Național al românilor. Și uite-așa se face că într-o duminică din zodia de foc a Săgetătorului, ciobanul din „Miorița” a înviat din morți și i-a pălit cu baltagul pe vînzătorii care i-au prăpădit turma. „Votul e mai puternic decît sabia!” – spunea președintele american Abraham Lincoln. Ce nu vă convine, domnilor cîrcotași de profesie, care trăiți numai din ură și nu scrieți cu cerneală, ci cu otravă? Cum vă permiteți să insultați milioane de români și să-i faceți în fel și chip, ba proști, ba nevrotici, ba schizofrenici, ba analfabeți? În ce Țară din lume v-ați putea permite voi să jigniți un Popor întreg, călcînd în picioare, cu brutalitate, Legile Țării și toate principiile democratice pe care vă prefaceți că le apărați? Împotriva cui apărați aceste principii democratice? Împotriva Poporului, v-o spun eu. Fiindcă o panică teribilă a pus stăpînire pe voi atunci cînd ați văzut că și ei, oamenii cei mulți, și anonimi, și flămînzi ai acestei Țări, au descoperit fructele dulci ale democrației.

CORNELIU VADIM TUDOR

(6 decembrie 2000; mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

Păreri și opinii