Mesajul către Naţiune al preşedintelui moral al României (2)

in PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

Nici nu se terminaseră bine alegerile şi, pe toate posturile de Televiziune centrale, s-a declanşat o prigoană barbară împotriva mea, a familiei mele, a părinţilor mei morţi, a partidului pe care îl conduc. S-a pornit un bombardament fără precedent în istoria politicii şi a presei româneşti. Ziaristul Ion Cristoiu numea această prigoană „linşaj” şi „proces de demascare de tip stalinist”.  Niciodată, în România, n-a fost vînat un om, un singur om, mai rău ca un animal al pădurii. În această campanie de demonizare a mea aţi folosit armele celui mai sinistru arsenal al terorii, pe care încă nu ştiu unde să-l încadrez. E nazism? E stalinism? E Ku-Klux-Klan? Probabil că este cîte puţin din toate. Încă nu e prea tîrziu să-mi popularizaţi adresa pe micile ecrane şi în ziarele voastre, care trăiesc din şantaj şi „taxă de protecţie”, pentru a asmuţi lumea să mă omoare.

Ce atîta pierdere de vreme, doar voi înşivă aţi spus că pentru apărarea democraţiei poate fi folosit şi pistolul şi orice metodă e bună. Dar cine deţine etalonul democraţiei şi cine stabileşte de partea cui e dreptatea? Aţi mers pînă acolo, încît aţi instigat cîţiva studenţi, învrăjbiţi de nişte agitatori de profesie, să organizeze joi, 7 decembrie, un fel de procesiune cu zvastici naziste, pelerine şi cizme, ca-n „Noaptea cuţitelor lungi”, marş care să treacă, obligatoriu, şi prin faţa casei mele – nu v-aţi gîndit o clipă că am copii mici de crescut, că îi puteţi înspăimînta cu acest spectacol grotesc, născocit de cîteva minţi bolnave? Dacă eu aş fi fost extremist, cum pretindeţi voi, aş fi organizat un contra-miting, nu cu cîteva zeci de rătăciţi, cărora li s-au dat bani, ci cu 25.000 de oameni, pentru a-mi apăra familia, şi nu ştiu pe unde aţi fi scos cămaşa. Numai că eu n-o fac, eu respect regulile democraţiei şi mă rog la Dumnezeu să vă trezească la realitate, să opriţi inchiziţia! Lumea vede şi judecă şi habar n-aveţi ce bumerang reprezintă asemenea hăituire primitivă.

Aţi mers pînă acolo, încît m-aţi pus la zidul de execuţie nu numai pe mine, dar l-aţi stigmatizat şi pe tînărul şi curajosul ziarist Dan Diaconescu, care „îndrăznise” să mă invite la TELE 7 abc, miercuri, 29 noiembrie. Cu numai o jumătate de oră înainte de emisiune, aceasta a fost anulată, iar Dan Diaconescu a fost, pur şi simplu, concediat de către noua conducere străină a postului. Cum e posibil aşa ceva? În ce Ţară trăim? În ce secol? Aspirăm să ne integrăm în Europa, sau în jungla Africii Negre? O altă grozăvie, săvîrşită de aceiaşi propagandişti de teapa lui Goebbels: aşa cum se ştie, preşedintele Comunităţii Evreilor din Oradea, ing. Felix Kopelman, mi-a trimis, prin Fax, un Mesaj în care mă felicita de ziua mea de naştere, dar şi pentru rezultatele obţinute în alegeri, exprimîndu-şi convingerea că eu pot face multe pentru o adevărată reconciliere naţională. Imediat, s-a dezlănţuit şi împotriva lui o hărţuire inimaginabilă, omul fiind, literalmente, terorizat de tot felul de „ziarişti” români şi străini, pentru a dezminţi sau a retracta acel salut. La fel s-a încercat instigarea împotriva mea a altor doi intelectuali evrei de valoare: acad. Nicolae Cajal şi scriitorul Dorel Dorian. Spre cinstea lor, cei trei au respins aceste presiuni şi au declarat că nu există nici un fel de pericol la adresa evreilor. Nu numai că eu îi preţuiesc pe evrei, care sînt Poporul Bibliei, dar unora dintre ei le dăruiesc hrană şi medicamente, în cadrul Programului Umanitar „Cina Creştină”, iar la rugămintea şefului lor, acad. Nicolae Cajal, eu şi ceilalţi 27 de senatori şi deputaţi ai PRM am votat, nu demult, pentru retrocedarea bunurilor comunitare ale evreilor: în mod concret, e vorba de Sinagoga şi Templul Coral din Bucureşti, de mai multe băi rituale, de Teatrul Evreiesc de Stat şi de Spitalul Caritas. Iată, aici, globul din argint, în palma lui Dumnezeu, pe care l-am primit în dar de la o organizaţie din Ierusalim, prin omul admirabil care este Sandu David. Şi atunci, ce mai rămîne din aşa-zisul meu antisemitism? Şi unde oare, decît în „România Mare”, au apărut cele mai multe studii şi articole împotriva fascismului, care a făcut posibil odiosul Diktat de la Viena şi ne-a îndoliat Ţara, ba chiar, datorită Pactului dintre Hitler şi Stalin, încă există consecinţe grave şi acum, prin despărţirea de Patria-Mamă a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord?

Această campanie de exterminare nu s-a limitat numai la mine, ci a avut în vedere şi memoria părinţilor mei. În repetate rînduri, eu am afirmat, şi la Antena 1, şi la TELE 7 abc, şi în cărţile mele, că iubiţii şi regretaţii mei părinţi au fost creştini după Evanghelie, dar eu am fost botezat ortodox, m-am cununat ortodox, la Biserica Amzei, şi mi-am botezat fetiţele tot în ritul ortodox. Naşul meu de cununie a fost preotul Gelu Bogdan, de la Biserica Sf. Vineri, iar la slujbă a asistat şi cel care avea să devină Arhiepiscopul şi Vicarul Bucureştilor, Teodosie Snagoveanu. Nu ştiu ce ar trebui să fac mai mult pentru a dovedi că sînt creştin ortodox – poate cumva să mă călugăresc, să mă îmbrac cu o rasă monahală legată cu sfoară şi să mănînc, precum sfinţii în pustie, lăcuste şi faguri de miere şi să beau apă de ploaie din căuşul copitelor de cai? Şi faţă de cine să fac eu dovezile astea? Nu cumva faţă de nişte atei nefericiţi, şi homosexuali rămaşi şomeri după falimentul postului „Europa liberă”? Dar e o curată nebunie! Nu credeam că acum, în România sfîrşitului de Mileniu, cu cîteva zile înainte de Jubileul a 2000 de ani de la Naşterea lui Isus Christos, să se mai practice prigonirea creştinilor, mai rău ca pe vremea turcilor, care ne-au respectat credinţa, sau ca pe vremea cînd Armata Roşie transforma bisericile în grajduri. Nimeni, în România, n-a făcut mai multe donaţii la bisericile şi la mînăstirile ortodoxe, aşa cum am dat eu aproape toată agoniseala mea, la peste 60 de lăcaşuri, începînd cu Mînăstirea Sîmbăta de Sus, a lui Constantin Brâncoveanu, la care iconostasul e realizat din dania şi obolul meu, şi asta se poate citi pe placa de marmură de la intrare, unde, printre noii ctitori, figurează şi Fundaţia „România Mare”. Chiar astăzi, de Moş Nicolae, am făcut daruri la cei 150 de copii orfani ai Revoluţiei din Bucureşti, de care eu am grijă din 1990 şi pînă acum – dar posturile de Televiziune nu popularizează asemenea acţiuni filantropice. Tot eu, şi nu altcineva, i-am redescoperit, i-am repus în drepturi şi i-am publicat pe marii poeţi ortodocşi Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru. Niciodată eu nu mă voi dezice de părinţii mei, care au fost nişte sfinţi. Dar, în această veritabilă criză de „delirium tremens”, postul de Televiziune PRO TV i-a jignit grav şi pe creştinii după Evanghelie, numindu-i „sectă” – ori ei reprezintă un „cult”, diferenţă de la cer la pămînt. În timp ce cultele sînt recunoscute şi ocrotite de Lege, sectele sînt interzise. A fost insultat şi Poporul American, unde trăiesc peste 100 de milioane de baptişti. A fost tocată, mărunt, şi telegrama de felicitare pe care eu i-am adresat-o preşedintelui ales al Americii, dl. George W. Bush, în finalul căreia îl rugam pe acest creştin practicant, care umblă cu Biblia la piept şi se roagă pe genunchi, să citească Psalmii 23 şi 91 ai Regelui David, în ideea că asta îi va da tărie în lupta cu forţele răului. Unde nu dă Dumnezeu să existe în România mai mulţi politicieni care să aibă relaţii excelente cu puternica şi influenta comunitate baptistă din SUA? Tot acest „cor al broaştelor” face caz de o orientare pro-americană, pe care ar avea-o, dar îl vînează pe un cetăţean american, care e predicator din Texas, căsătorit cu nepoata mea şi stabilit în România. Şi ne mai mirăm că America ne priveşte aşa cum ne priveşte! Sînt singurul politician român care are în familie un pastor american, dar, în loc să-l rugăm să-şi folosească toate relaţiile de peste Ocean pentru apărarea intereselor României, iată că el este pus la stîlpul infamiei, în vreme ce se folosesc milioane de dolari pentru un pretins lobby pe la diverse firme străine! Pentru a vă face o idee despre stadiul înalt la care a ajuns „democraţia” la PRO TV, vă voi spune că postul cu pricina a primit nu mai puţin de 3 proteste, de la Cultul Creştin Baptist, Cultul Creştin după Evanghelie şi Alianţa Evanghelică din România, care îşi exprimă revolta faţă de această discriminare religioasă foarte gravă, cu consecinţe internaţionale neplăcute – dar nici unul dintre proteste n-a fost difuzat pe post, toate au fost aruncate la coş, le am eu, în copie, şi le ţin la dispoziţia tuturor acelora care vor să vadă cine practică asuprirea şi demascarea creştinilor de parcă ar fi nişte răufăcători. Mai repede decît se aşteptau unii, am aflat şi ce se ascunde în spatele campaniei furibunde de denigrare a mea: cele peste 20 de firme-căpuşă ale lui Adrian Sârbu, de la PRO TV, au de plătit la Bugetul Statului nu mai puţin de 800 de miliarde de lei, iar liderii PDSR-ului i-au promis că îi vor anula datoriile dacă mă lichidează pe mine. Cu o asemenea sumă fenomenală, s-ar putea asigura mîncarea în TOATE spitalele din România, pînă la Paşte. Nicăieri în lumea civilizată nu sînt iertaţi cei care se fac vinovaţi de evaziune fiscală – aduceţi-vă aminte de marea actriţă italiană Sophia Loren, care a stat la închisoare din cauza fiscului, sau de tatăl celebrei sportive germane Steffi Graf, ori de impresarul lui Michael Jackson, Marcel Avram. Numai la noi, un personaj corupt şi abuziv, ca şeful PRO TV, încalcă toate legile, practică şantajul cu demascarea pe micul ecran, îi cheamă la ordine pe generalii de Poliţie, ca pe nişte copii de mingi, şi, în vreme ce azvîrle în aer cu ceva confetti şi baloane colorate, ca un fel de spoială peste mizeria cronică a populaţiei, el îi buzunăreşte pe români. Unealta lui cea mai logoreică e un actor ratat, un fel de „poznă a firii”, cum zicea cronicarul. Acesta face pe lupul moralist, dar a venit timpul ca lumea să ştie cu ce afaceri de tip mafiot se îndeletniceşte: de 1 an de zile, el percepe „taxă de protecţie”, de 2 miliarde de lei pe lună, de la un mare producător de alcool, care e şi patronul unei echipe de fotbal (iată de ce actorul cu pricina se preface a fi un fan al acestei echipe); în acest an, infractorul a cumpărat, cu numai 5.000 de dolari, un autentic bacşiş, Sanatoriul pentru copii rahitici de la Eforie Sud, în urma unei licitaţii trucate; acelaşi personaj de o rapacitate ieşită din comun a pus mîna, tot ca urmare a unei licitaţii trucate, pe Institutul de Optică Militară din Bucureşti, care are o clădire de 9 etaje, cu sute de laboratoare şi birouri şi cu o aparatură de mai multe zeci de milioane de dolari – preţul plătit Mafiei de la FPS de către actorul-afacerist este de 30 de ori mai mic decît cel real, nu mai vorbim de pagubele aduse cercetării şi tehnicii militare. Şi, ca dovadă că sînt bine informat: chiar numărul de mîine al „Evenimentului zilei” mă acuză de cele mai aberante fapte.  Aşa se explică violenta cîrdăşie dintre Mafia politică şi Mafia din presă – eu am fost acela care a izbit „nucleul dur” al Mafiei din România, eu i-am tăiat „caracatiţei” braţele şi acum, într-o agonie dezgustătoare, mă împroaşcă şi mă spurcă pe toate canalele. Aceeaşi explicaţie e valabilă şi pentru acele ziare centrale care trăiesc, efectiv, tot din furat, din şantaj, din „taxă de protecţie” şi care ştiu bine că, dacă voi veni la Putere, li se vor închide robinetele jafului, ale reclamelor de la FPS, ale sponsorizărilor de la tot felul de afacerişti băştinaşi şi străini. În realitate, neavînd ce să spună concret despre mine, fiindcă eu nu am făcut absolut nimic de care să-mi fie ruşine, duşmanii mei şi ai Ţării au umflat, artificial, gogoaşa unui pretins extremism. Numai că nimeni nu poate produce nici cea mai mică dovadă concretă a acestui aşa-zis extremism – este limpede că, dacă eu aş fi fost aşa, pînă acum ar fi avut de suferit în vreun fel toţi acei piraţi de presă care mi-au bălăcărit familia, dar uite că nimeni nu i-a atins nici măcar cu o floare. Însuşi avocatul Antonie Iorgovan, părintele Constituţiei, actualmente senator PDSR de Prahova, a pledat, strălucit, la un proces artificial, pentru a demonstra ceea ce ştie toată lumea – că noi nu sîntem extremişti. Şi atunci, în disperare de cauză, ei se leagă de cuvinte. În mod concret, acelaşi PRO TV a extras dintr-un discurs polemic şi metaforic de-al meu, vechi de aproape 3 ani, cîteva cuvinte, în care vorbeam de salvarea Ţării cu mitraliera – dar, prin cele mai diabolice mijloace ale cenzurii de tip stalinist, au fost tăiate şi începutul, şi sfîrşitul frazei, în care eu afirmam că nutresc speranţa că nu se va ajunge aici şi dezastrul cumplit al Ţării se va rezolva pe cale paşnică. Dar, în definitiv, cine îmi reproşează mie un cuvînt, un simplu cuvînt? Nu cumva chiar aceia care n-au mînuit cuvintele polemice, ci chiar mitraliere, în decembrie 1989, în martie 1990, în iunie 1990, în septembrie 1991, în februarie 1999? Atunci au murit oameni, ucişi în numele aceleiaşi democraţii de tip Idi Amin sau Pol Pot, care mă incriminează pe mine acum. Timp de 11 ani muncitorii, pensionarii, studenţii, păgubiţii de la FNI, chiriaşii, ba chiar şi savanţii fizicieni de la Măgurele au fost bătuţi la sînge, de gorilele cu „cagule negre”, numai pentru că şi-au cerut drepturile. Acesta e adevăratul şi singurul extremism, domnilor: ţinerea sub teroare a populaţiei, „poliţia politică” a ambelor regimuri defuncte, înfometarea unei Ţări întregi, lichidarea industriei, agriculturii, zootehniei, armatei, sănătăţii, învăţămîntului, justiţiei, băncilor, turismului. Nu credeam că se împinge josnicia pînă acolo încît să se mintă că eu aş face execuţii publice pe stadioane, după modelul chinez, sau că voi închide discotecile pentru tineri, ori că ziariştii vor fi băgaţi la Canal sau în alte lagăre de muncă, aşa cum a minţit un nefericit de la Iaşi, corespondent al Agenţiei France Presse, din Mahalaua Ţicăului. Aştept, cu nerăbdare, ziua în care PDSR şi noii săi aliaţi mă vor acuza că voi otrăvi apele şi fîntînile, aşa cum au speriat lumea, efectiv, în decembrie 1989, aceiaşi profesionişti ai intoxicării.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR, 6 decembrie 2000

(Mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

 

Mesajul către Naţiune al preşedintelui moral al României (1)

COMENTARII DE LA CITITORI