Mesajul către Națiune al președintelui moral al României (4)

in Pentru împrospătarea memoriei

În același timp, zeci de mii de militari români și sute de mii de civili din Basarabia și Bucovina înghețau sub viscolele năpraznice ale Siberiei, de le-au putrezit oasele la capătul lumii, tot din pricina „marii înălțimi morale a omului sovietic”.

La tragedia lor de a muri de frig, de foame și de bătăi în Uniunea Sovietică, dvs. răspundeați cu „Fericirea de a studia în URSS”, fericire, totuși, întunecată de norii negri ai canibalilor americani, care erau gata-gata să provoace atunci, după 1951, cel de-al III-lea război mondial. Nobile și înălțătoare pagini ați mai scris la vîrsta de 21 de ani, d-le Ion Iliescu! Așa că nu-i de mirare că în iulie 1956, așa după cum arată presa vremii, ați fost cooptat în Biroul Politic al CC al UTM și cariera dvs. a început! Nu vreau să vă scriu eu biografia și nici nu vă reproșez păcatele tinereților, deși cine a pactizat atunci cu dușmanul Țării sale e poate mai vinovat decît acesta în fața Istoriei. Totuși, cum v-ați dat biografia la întors, cum ați devenit, din dușman al americanilor mîncători de oameni, nu-i așa, pro-american?! O asemenea metamorfoză ciudată nu s-a mai văzut decît la gîndacul lui Kafka! În realitate, d-le Iliescu, dvs. n-ați făcut altceva decît să vă aranjați ploile și viața de așa manieră, încît să conduceți tot timpul, indiferent de regimul politic. Născut să fiți șef, acum nu concepeți o altă ipostază decît aceea de a reveni în fruntea Statului Român, deși nu mai sînteți la vîrsta la care puteți desfășura o activitate energică pentru Țară, de vreme ce nici acum 10 ani n-ați făcut mare lucru. Printre întrebările pe care aș fi vrut să vi le pun, d-le Iliescu, este și una referitoare la asasinarea fostului dvs. șef și tovarăș de drum, Nicolae Ceaușescu.

Ani de zile ați negat că ați fi avut vreun amestec, dar așa ceva e ridicol, fiindcă nu mișca nimic în structurile noii puteri fără știrea și acordul dvs. Am aici o copie după actul prin care, la 24 decembrie 1989, în calitate de președinte al CFSN, dvs. ați instituit Tribunalul Militar Excepțional, a cărui sentință de condamnare la moarte, după cum a mărturisit și Silviu Brucan, era deja stabilită. Unde intervine ilegalitatea? La 24 decembrie nu funcționa nici un CFSN, ședința de constituire avînd loc abia la 28 decembrie 1989, și nici măcar atunci nu ați fost ales președinte. Așadar, aceea a fost o crimă calificată, pe baza unui grosolan fals în acte publice, a încălcării Legilor Țării și a funcționării unui Tribunal ilegal. Dar, dincolo de toate acestea, rămîne asasinatul oribil, a doi oameni bătrîni, efectiv nituiți cu 600 de gloanțe el și cu 700 de gloanțe ea, căreia i-a zburat și o parte a craniului, încît martorii povestesc că un cîine al Regimentului de la Tîrgoviște, Rex, i-a mîncat creierul și i-a băut sîngele. Cum a fost posibil să se întîmple o asemenea atrocitate la un Popor născut creștin? Și de ce ați „livrat” marfa în sfînta zi de Crăciun, cînd românii nu taie nici măcar porcul, de-aia și este Ignatul cu cîteva zile înainte? Citez dintr-un document secret: „De altfel, Gorbaciov stăruia, încă din 22 decembrie 1989, pentru asasinarea lui Ceaușescu. Scenariul asasinării urma să fie declanșat de parola «Recursul la metodă» sub conducerea directă a lui Ion Iliescu”. Eu n-am să vă întreb, d-le Ion Iliescu, așa cum v-a întrebat dl. Emil Constantinescu, în 1996, dacă dvs. credeți în Dumnezeu. Ați mărturisit-o singur, sînteți liber cugetător, adică ateu. Eu am să vă întreb dacă l-ați visat vreodată pe Nicolae Ceaușescu, dacă ați avut vreodată imaginea acelui bătrîn ciuruit de gloanțe înainte de a fi ucis de lipsa insulinei. Dar pe tinerii omorîți DUPĂ asasinarea lui Ceaușescu i-ați visat? Pe ei cine i-a împușcat, d-le Iliescu? Să nu-mi răspundeți că teroriștii, fiindcă povestea asta n-o mai cred nici copiii dintre blocuri, care frecventează lucrări mai elevate, ca textele formației BUG Mafia și ale altor trupe de succes. Vă spun eu ce s-a întîmplat: acel război româno-român s-a declanșat pentru a justifica uciderea soților Ceaușescu și a instaura panica și teroarea în populație, așa încît legitimitatea puciștilor să apară drept necesară și salvatoare. Poeta Leonida Lari, pe atunci deputat în Parlamentul de la Moscova, l-a auzit pe Mihail Gorbaciov spunînd, la microfon, că acum a vorbit cu tovarășul Ion Iliescu, care a cerut ajutorul trupelor sovietice. Exact același dialog l-ați reprodus și dvs., la București, de față cu numeroși martori. Noroc cu bravul general Ștefan Gușe, care s-a opus intervenției rusești. Din păcate, curajul i-a fost fatal: nu peste mult timp, muntele acela de om, prieten bun al meu, avea să moară de cancer, la numai 53 de ani, medicii militari din jurul meu, senatorul Ioan Cârciumaru și deputatul Ion Marinescu, comentînd că generalul a fost iradiat. La fel a fost suprimat și șeful trupelor USLA, colonelul Gh. Ardeleanu. În aceeași manieră brutală, cu o salvă de rachete, a fost pulverizat, din ordinul generalului KGB-ist Nicolae Militaru, elicopterul cu care erau aduși la București generalii Nuță și Mihalea, care știau prea multe despre amestecul străin. Apoi, i-ați băgat la închisoare pe colegii și tovarășii dvs., dintre care doi au și murit destul de repede: fostul președinte al MAN, Nicolae Giosan, s-a prăpădit în temniță, iar fostul ministru de Externe, Ioan Totu, s-a spînzurat. N-aveți, oare, nici o remușcare, d-le Ion Iliescu? Nici față de tinerii stîlciți în bătaie în iunie 1990, sau față de cei uciși de forțele de represiune în septembrie 1991? Pe cîți munți de cadavre sînteți capabil să mai călcați pentru a vă eterniza la Putere? Și cîți ani vreți să mai domniți, poate cumva pînă la vîrsta de 900 de ani a lui Matusalem? Nici o problemă, se poate aranja și asta, vorbim cu specialiștii în inginerie genetică și vă clonăm, dvs. să fiți fericit!

În privința candidaturii dvs. iarăși s-a comis o fărădelege: dvs. pretindeți că n-ați avut decît un singur mandat prezidențial, 1992-1996. Eroare gravă! Dar între 1990 și 1992 cine a fost președintele României? Hai să admitem că numărătoarea începe din decembrie 1991, de cînd a fost votată Constituția – și tot rămîne aproape 1 an, pînă în septembrie 1992, timp în care ați semnat documente oficiale și tratate internaționale în calitate de președinte al Țării. Există un precedent: așa după cum se știe, imediat după asasinarea lui John Kennedy, vicepreședintele Lyndon Johnson a depus Jurămîntul, în avion, și a devenit noul președinte al Americii, pentru a se evita vidul de putere. Acel prim mandat al lui a durat doar 1 an, pînă la alegerile din 1964, pe care le-a cîștigat, și a mai beneficiat de încă un mandat, pînă în 1968. Acolo, cariera lui prezidențială s-a încheiat, întrucît Constituția SUA prevede numai 2 mandate. Este exact cazul dvs. Acum, vă luptați, din răsputeri, pentru cel de-al 3-lea mandat. Cine ne asigură pe noi că, dacă îl veți obține, nu veți schimba Constituția pentru a mai cîștiga și alte mandate, eventual o domnie pe viață? Unde scrie că numai dvs. puteți conduce Țara asta? O societate se guvernează după legi și reguli, iar dacă ele sînt încălcate se deschide calea către multe samavolnicii. D-le Iliescu, ce ați vrea să faceți dvs. nou pentru Poporul Român, în comparație cu cei 7 ani în care l-ați condus, așa cum l-ați condus? Cine v-a împiedicat să vă transpuneți în viață programele atunci? Astăzi, pretindeți că ați căpătat mai multă experiență, ceea ce e comic. Pentru numele lui Dumnezeu, aveți aproape 71 de ani, iar la sfîrșitul unui eventual nou mandat veți avea 75 de ani, să vă dea Dumnezeu sănătate! V-ați născut în timpul marii crize mondiale, în martie 1930. România intră în Secolul XXI și în Mileniul III, nu credeți că și noile generații au dreptul la un președinte născut după cel de-al II-lea război mondial, care să le vorbească pe limba lor, să le înțeleagă, să nu fie mereu nevoit să le explice de ce i-a făcut canibali pe americani și să folosească și alt limbaj decît „sinergia faptelor” și „meandrele concretului”? D-le Iliescu, dați o șansă celor peste 10 milioane de copii, de adolescenți și de tineri, care au respect față de bătrîni, dar nu pot fi obligați să se întoarcă în trecut ori să aștepte ca, din 4 în 4 ani, să vă maturizați dvs. și să căpătați experiență. Ați avut, duminica trecută, una dintre explicațiile votului masiv pe care tinerii mi l-au dat mie, iar nu dvs. Eu sînt cu 20 de ani mai tînăr decît dvs. Nu contest că am făcut și eu destule greșeli în viață, însă în nici un caz mizeriile de care mă acuză unii acum. Prin încăpățînarea dvs. de a deveni, pentru a treia oară, președintele României, și de a refuza orice dialog cu cel de-al doilea partid din Țară, riscați să aruncați în haos și să-i ridicați pe 3.000.000 de români împotriva altor milioane de frați ai lor. La urma urmei, ce v-am cerut noi? Nu v-am cerut nimic! Nici funcții guvernamentale, pe care, oricum, nu știu cu ce drept le tot împarte PDSR-ul acum la clientela sa lacomă, nu v-am cerut nici alianțe. Ba chiar Prințul Paul de România m-a vizitat, și-a oferit serviciile de mediator, însă nici nu l-ați băgat în seamă. Au stat ei, la masa dialogului, israelienii și palestinienii, sud-coreenii și nord-coreenii, negrii și albii în Africa de Sud – și n-ar fi putut avea niște tratative civilizate două partide românești? Păi electoratul de-asta a și votat, masiv, pentru schimbarea defunctului regim, ca să cooperăm și să scoatem Țara din prăpastia crizei! Imaginați-vă ce atmosferă bună ar fi fost în Țară și ce climat de siguranță și muncă s-ar fi instaurat dacă, măcar în plan parlamentar, s-ar fi realizat o colaborare a PDSR cu PRM care, prin redistribuire, au acum 72% dintre mandatele de senatori și deputați, iar guvernul, fie și al dvs., ar fi putut funcționa. Dar dvs. v-ați opus cu o vehemență ilogică și, în orice caz, improprie politicienilor de anvergură. În aceeași zi de marți, 28 noiembrie, care era chiar ziua mea de naștere, în loc să primesc și eu un telefon de felicitare, așa cum e omenește, m-am pomenit atacat, brusc, din direcții similare: ziarele „Izvestia” și „Nezavisimaia Gazeta”, care apar la Moscova, Piotr Lucinscki și, cu voia dvs., ultimul pe listă, Ion Iliescu. Această strategie avea să capete o explicație a doua zi, cînd un general al Serviciilor Secrete ale Țării mi-a comunicat că ordinul venise de la KGB. Acum era clar. Haideți să ne uităm pe hartă: Rusia știe că a pierdut, irevocabil, Iugoslavia, care se integrează rapid în Europa Occidentală, și atunci se încearcă să se creeze un cap de pod, prin România, spre Balcani. Garanția funcționării acestui plan o reprezintă realegerea dvs. în funcția de președinte. Orice explicație ați da, cu suficiența care vă caracterizează, nu rezistă în fața faptelor concrete. Pentru că ura cu care dvs. ați exclus, încă din start, orice dialog, chiar la nivel de „Bună ziua”, cu PRM, numai printr-un ordin extern se explică. De altfel, mai mulți ofițeri ne-au mărturisit că Dosarul KGB al dvs. a fost sustras din arhiva SRI, la începutul lui 1990, de viitorul general Vasile Lupu, care, evident, și-a făcut mai multe copii. Și acum, întreb cancelariile occidentale și ambasadele acreditate la București: vrea cineva ca România să recadă în spațiul de influență al acelor tendințe revanșarde ale imperiului ex-sovietic? Așa ne îndreptăm spre NATO, cu un om care îi sataniza pe americani și a avut, toată viața, legături indestructibile cu Moscova?!

Doamnelor și domnilor, departe de mine gîndul de a-l descalifica pe dl. Ion Iliescu în fața dvs. Lumea vede și judecă: în timp ce domnia-sa a condus Țara timp de 7 ani, eu n-am condus nimic și aș putea face pentru Poporul Român și idealurile sale mai mult decît un om șovăielnic, care a fost, în ultimii 11 ani, prizonierul unor cercuri de interese de tip mafiot. Nu știu cum se face, dar de venirea mea la Putere nu se tem nici muncitorii, nici gospodinele, nici șomerii, nici minerii înfometați, nici militarii, nici dascălii, ci se tem exact aceia care, pînă acum cîtva timp, îl terfeleau pe dl. Ion Iliescu în fel și chip. Am aici ziarul „Ziua” din 29 octombrie 1996, puteți vedea și dvs.: „Caracatița Mafiei politico-financiare a președintelui României a trecut Atlanticul. Ion Iliescu a topit în SUA peste 4 milioane de dolari sustrași de la popor”. Alte titluri, tot în „Ziua”: „A fost o lovitură de Stat. Iată dovada nr. 8. Ion lliescu a stat legat la firul scurt cu Gorbaciov”. Alt titlu: „Parola «Opriți măcelul!» a declanșat teroarea”. Alte publicații, care acum îl apără, îl acuzau că, pe vremea cînd era prim-secretar la Iași, au fost arestate și chiar au murit destule femei care își făceau chiuretaj. Timp de 7 ani, d-na Doina Cornea a răgușit strigînd „Nu mai vrem, nici un pic, președinte bolșevic!” La vremea aceea, eu i-am luat apărarea lui Ion Iliescu. Răsplata? O vedeți și dvs., stimați locuitori ai României: dl. Ion Iliescu a fost îmbrățișat, cu o căldură suspectă, ca un fel de salvator al democrației și părinte al Patriei, exact de către aceia care îl făceau Antichrist. Niciodată n-a existat, în Istoria României, o asemenea scenă de cameleonism colectiv. Aceasta e, cu adevărat, „marea năpîrlire”. Mai mult decît atît, în disprețul propriului electorat, care l-a votat tocmai ca să scape de partidele care au ruinat Țara în ultimii 4 ani, PDSR-ul a defilat, la braț, cu liderii UDMR, PD și PNL, pe care, cu numai cîteva săptămîni înainte, îi amenința cu celulele pușcăriilor! Deruta a fost totală printre membrii și simpatizanții PDSR-ului, oameni cinstiți și cu frica lui Dumnezeu. Ulterior, simțind pulsul populației, negocierile au fost înghețate, dar asta e valabil pînă duminică.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(6 decembrie 2000; mesajul a fost citit, în direct, la TVR)

Păreri și opinii