Metrourile, de-a lungul timpului (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

„The London Underground”

Prima linie de metrou pe care au fost transportaţi cei dintîi pasageri prin tunelul subteran, s-a deschis la Londra, la data de 10 ianuarie 1863. Lungimea liniei era de numai 6,4 km şi lega staţiile Paddington şi Farrington, în perimetrul numit azi de londonezi Central London. În anii următori, liniile au fost prelungite, ajungînd ca, în 1884, să se contureze definitiv actuala Circle Line.

Între cele două războaie mondiale, dezvoltarea metroului s-a realizat în special prin construirea de noi linii, prin prelungirea celor existente ori prin unirea a cîte două linii. După cel de-al II-lea război mondial se construieşte actuala linie numită Central Line. O altă linie foarte importantă (Victoria) a fost construită între 1962 şi 1971. Un moment de referinţă in istoria metroului londonez îl constituie anul 1977, cînd Piccadilly Line a fost prelungită pînă la Aeroportul Heathrow.

Începînd cu anul 1987, metroul londonez cunoaşte o nouă etapă în evoluţia sa. Este vorba, în primul rînd, de înnoirea echipamentului, respectiv vagoanele, lifturile, scările rulante, instalaţiile de semnalizare, staţiile, podurile şi alte componente tehnice şi de construcţie. O atenţie specială s-a acordat staţiilor, cu atît mai mult cu cît peste 50% dintre ele au fost construite înainte de anul 1910. Există o strategie de restaurare, renovare, înfrumuseţare şi… adaptare a unor staţii, potrivit cu unele elemente arhitecturale, de istorie, de artă, de care sînt legate staţiile respective. Cîteva exemple sînt elocvente: staţia Bakerlo, de exemplu, a fost amenajată în concordanţă cu „influenţa” estetică a celor două mari galerii din apropiere: National Gallery şi National Portrait Gallery. Staţia Trafalgar a fost înnobilată cu cópii după opere plastice aparţinînd lui Da Vinci şi Canaletto, în timp ce staţia Schepherds Bush a fost dotată cu un tablou mural avînd drept temă „satul şi oraşul”, semnat de Julia King. Tot atunci s-a avut în vedere ca Oxford Circus Station să fie decorată cu un imens mozaic, iar Charring Cross, cu o frescă reconstituind o interesantă construcţie medievală. Faimosul erou al lui Conan Doyle, Sherlock Holmes, avea să fie motiv de inspiraţie pentru decoratorii staţiei Baker Street.

Metroul londonez a avut de-a lungul timpului şi utilizări mai puţin dorite, dar deosebit de eficiente. Aşa, bunăoară, în luna septembrie 1917, „tube“-ul a folosit drept adăpost împotriva raidurilor zeppelinurilor germane şi tot în luna septembrie, a anului 1940, în timpul celui de al II-lea război mondial, aici au fost adăpostite 117.000 de persoane, cărora li s-au asigurat, în fiecare noapte, 7 tone de hrană. Atunci, în Marea Londră, un număr de 79 staţii de metrou au fost utilizate ca adăpost, pe o distanţă de 25 km de tuneluri. O secţiune de 8 km de tunel a adăpostit o fabrică de componente pentru avioane, iar o altă secţiune, scoasă din uz, pe Piccadilly Line, a adăpostit o bună parte din tezaurul de la British Museum.

(va urma)

CONSTANTIN CHIFANE-DRĂGUŞANI

COMENTARII DE LA CITITORI