Metrourile, de-a lungul timpului (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Metroul din ,,Oraşul lumină”

Încă în anul 1855 se promova un memoriu prin care se propunea o legătură subterană pe calea ferată între centrul Parisului şi periferie, pentru aprovizionarea cunoscutelor şi controversatelor „Halles”, dislocate după mai bine bine de un secol. Au fost necesari aproape 50 de ani pînă cînd, în 1898, în martie, a fost emis decretul „de utilitate publică” pentru construirea primelor 5 linii de metrou, în lungime de 65 km. Către sfîrşitul aceluiaşi an încep lucrările la primele trei linii (A, B, C), avînd lungimea de 42 km. Primul război mondial a încetinit realizarea programului de extindere a liniilor, dar lucrările nu au fost întrerupte.

Între 1901 şi 1931, populaţia oraşului s-a dublat, ajungînd la două milioane de locuitori. Aşa se explică faptul că încă în anul 1939 liniile metroului ating lungimea totală de 159 km. La începutul războiului, utilizarea metroului a fost redusă substanţial (de la 1,6 milioane zilnic, la 300.000). Chiar în condiţii de război se lucra la încă 5 linii de metrou, două fiind terminate înainte de stingerea conflagraţiei. Perioada dintre 1968 şi 1979 constituie o etapă importantă şi nouă în evoluţia generală a metroului; în special prin prelungirea unor linii, dar mai ales prin modernizările tehnice şi de confort. În 1974-1975 se realizează pentru prima dată subtraversarea Senei, prin prelungirea unor linii pînă la staţia Châtelet. Personalul utilizat în întreaga reţea a metroului este mult mai numeros decît la cel din Londra, ceea ce se poate explica şi prin numărul mai mare de staţii, amplasate la distanţe foarte reduse, în jurul a 500 m una de alta…

Cea mai mare parte a staţiilor au fost construite în urmă cu aproape 80 de ani, aşa încît nu surprinde faptul că o preocupare de căpetenie a autorităţilor şi specialiştilor a fost îndreptată spre repararea şi modernizarea staţiilor, atît sub aspect tehnic, cît şi funcţional şi estetic. De exemplu „personalizarea” unor staţii, sub aspect artistic-cultural (fenomen întîlnit şi la metroul londonez): staţia Luvru – cu opere de artă plastică prezente la Muzeul Luvru; Varenne – cu sculpturi de Rodin, muzeul omonim aflîndu-se în apropiere; Hôtel de Ville, evocînd evoluţia arhitecturală, urbanistică şi instituţională a Primăriei Parisului; Saint Germain de Prčs – evocînd Cartierul Latin; Bobigny – care a primit în 1985 o frescă de Picasso; Villejuif – cu o frescă a lui P.V. Couturier şi altele. Dacă toate acestea pot fi socotite elemente artistice „statice”, în sensul că operele de artă sînt expuse permanent, alte staţii găzduiesc manifestări interesante, expoziţii, concerte, spectacole, acţiuni profesionale etc. În afara acestor forme de „animation dans le métro“, multe staţii cunosc o bogată şi diversă activitate comercială (magazine, alimentare, marochinărie. tutungerie, fructe, cadouri etc.), ca şi o foarte colorată şi stridentă activitate publicitară (în special de film).

(va urma)

CONSTANTIN CHIFANE-DRĂGUŞANI

 

Metrourile, de-a lungul timpului (1)

COMENTARII DE LA CITITORI