MI-E DOR DE TINE

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Atunci cînd mi-este rău, ori îmi e bine

Atunci cînd ştiu şi-atunci cînd nu mai ştiu

Atunci cînd e devreme sau tîrziu,

Îmi este dor, cumplit de dor de tine.

 

Atunci cînd uit, ori amintirea îmi revine,

Atunci cînd pot, şi-atunci cînd nu mai pot

Atunci cînd cer şi-atunci cînd arunc tot,

Mi-e dor de tine; doar atît: de tine.

 

Atunci cînd las şi-atunci cînd sînt lăsat,

Atunci cînd sper şi-atunci cînd mă reţine

Un gînd fugar că iar m-am înşelat –

Un lucru-i sigur: dorul meu de tine.

 

Atunci cînd tac, dar şi atunci cînd strig,

Atunci cînd mantia mi se cuvine,

Şi-atunci cînd chiar şi-n plapumă mi-e frig,

Mă zvîrcoleşte dorul crud de tine.

 

Şi-aş vrea să plec spre tine ca un vis,

S-ajung, să văd, să simt, să mă aline

Iar mîna ta, iar glasul tău ucis

De ură, de orgoliu, deci: de mine.

 

Sînt încă treaz, sînt încă eu, sînt încă viu

Dar nu te am şi nu îmi este bine –

Rămîn mai trist, mai singur, mai pustiu

Şi plîng, şi-n plînsul meu mi-e dor de tine.

 

Aş vrea să strig, dar gura mi-este mută,

De ce a fost, sau n-a fost, sau mai vine,

Şi mă întreb: ce ursitoare slută

Mi-a hărăzit durerea pentru tine?

 

Ţi-am scris în noaptea-n care stelele pălesc –

Poate-i puţin, poate-i stupid, poate nu-i bine;

Voiam să ştii doar că te mai iubesc

Şi că mi-e foarte, foarte dor de tine…

VLAD HOGEA

COMENTARII DE LA CITITORI