Micile secrete ale SRI şi ale lui Traian Băsescu – cine se află în spatele teroristului Istvan Atilla (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Teroriştii au nevoie de un pat germinativ pentru a se forma, a creşte şi a-şi asuma ca mijloc de acţiune crima, chiar şi împotriva unor copii. N-ar fi prima oară în Istoria noastră cînd copiii devin ţinte ale teroriştilor maghiari. Teroriştii de azi născuţi în sînul comunităţii maghiare nu vin de nicăieri. Trecutul este reactivat prin intermediul unor organizaţii infuzate de nostalgia crimei, sub stindardul secesiunii, autonomiei etc. Istvan Attila, cel care plănuia uciderea unui cor de mici îngeraşi români, pe care i-am cunoscut în parte la Doboi, nu demult, a primit o educaţie anume, nu doar pe teme explozive. Determinarea sa, osatura convingerilor sale, a fost clădită de nişte organizaţii, ilegale, subversive, cu mesaj antiromânesc ostentativ, dar cu aparenţă legală, înfiinţate cu complicitatea unor ticăloşi de frunte ai spaţiului politic românesc. Este vorba de Ion Iliescu, fondator al UDMR, şi de Traian Băsescu, fondator al PCM. La care se adaugă Tăriceanu, complicele fostului şef al al Agenturii Serviciilor maghiare din România, înainte de 1989, Rudas Erno. Sînt deja cunoscute detalii despre conexiunile formaţiunilor maghiare cu „fraţii de la Moscova”. Via Budapesta, anexa Moscovei, cu escală pe Calea Victoriei, la GDS – Reţeaua lui Sörös – Open Society, organizaţii de front ale KGB, fondate de Silviu Brucan şi George Sörös şi conduse de cadre ale Securităţii şi AVO de teapa lui Alin Teodorescu. Famiglia Secu a avut şi alţi membri de vîrf la GDS, cum ar fi traducătorul kaghebist al lui Ceauşescu, Serghei Celac, plus Gabriel Teodorescu, promotorul ideologiei homosexualităţii, strîns legat de Renate Weber, autoarea, alături de Alina Tatiana Mungiu, consiliera lui Hrebenciuc, Băsescu, Ponta, a unui Raport despre Moldova, acum vreo 15 ani, inspirat direct din Tezele lui Stalin şi Brejnev, întemeietorii „moldovenismului” ca doctrină anti-România.

Pe lîngă aceste personaje vetuste avem în linia Frontului ruso-maghiar şi un alt personaj vocal pe teme ruseşti, dar bun  amic cu cel mai bun prieten al lui Putin din UE, Viktor Orban. Este vorba de Traian Băsescu, Tătucul secuilor, din rîndurile cărora provine Beke Istvan Attila, atentatorul cu bombă la viaţa copiilor români.

Teroriştii secui nu se nasc din nimic, din bube mucegaiuri şi noroi. Ei sînt hrăniţi şi alimentaţi de o ideologie, respectiv de o Reţea de organizaţii ce promovează un anumit tip de atitudine, cu intenţii transparente (şi contondente). Poate cea mai clară în exprimare este formaţiunea aşa-zisului Partid Civic Maghiar (PCM) – civic pe dracu – formaţiune înfiinţată pe ruinele Uniunii Civice Maghiare în 2008, şi care militează deschis pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, organizaţie politică ilegală devenită un vîrf de lance al politicii autonomist-iredentiste promovate de Budapesta lui Viktor Orban, frendu intim al lui Traian Băsescu, căruia acesta i-a fost dator vîndut nu o dată.

Acest partid politic, care militează deschis pentru autonomia teritorială a României pe criterii etnice, a fost înfiinţat de Traian Băsescu, practic, acasă la fondatorul partidului, după cum mi-a spus acesta pe holul Tribunalului Bucureşti, unde mă confruntam cu acesta juridic, în calitate de autor al plîngerii penale prin care dovedeam ilegalitatea înfiinţării partidului şi strîngerea de semnături în fals de către fondatorii secui şi de la SRI. Notele secrete trimise de la Ambasada SUA de la Bucureşti către Washington confirmau, prin Raportul informativ al lui Eckstein, calitatea acestuia de Naş al PCM.

Pag 16 attila

Serviciile de Informaţii americane consemnau la vremea aceea reacţiile viitorului consilier prezidenţial al lui Traian Băsescu, senatorul Peter Eckstein Kovasc, cordaciul lui Monica Makovei, care s-a dus glonţ, în 2008, la Ambasada SUA să raporteze complicarea unor combinaţii ale UDMR, pînă atunci principal abonat la teşchereaua fondurilor americane, via sprijinind formarea unui „partid secuiesc” – PCM. Notele ajunse publice via wikileaks sînt savuroase – fie şi pentru că ne oferă o perspectivă comparativă asupra artei turnătoriei la Înalta Poartă. Nu diferă cu nimic, pe palierul abjecţiei şi scîrboşeniei, politicienii români de sifonarii de origine maghiară.

Eckstein a precizat că apariţia PCM a radicalizat minoritatea maghiară, deoarece aceste două formaţiuni etnice ale ungurilor – UDMR şi PCM – vor lupta pentru votul maghiarilor pe acelaşi teren al unei autonomii maximalizate.

Eckstein a susţinut că preşedintele Traian Băsescu, „naşul“ PCM, a promovat crearea unui nou partid ca răzbunare pentru faptul că UDMR a ales să rămînă în alianţa cu PNL în Guvernul Tăriceanu şi a confirmat că PCM este mai puternic în judeţele Harghita şi Mureş, arătînd că UDMR are o capacitate mobilizatoare mai mare şi candidaţi mai cunoscuţi în alte fiefuri maghiare din Transilvania.

Chestionat de reprezentanţii CIA cu privire la ponderea celor două partide, Eckstein a estimat că UDMR va obţine, cel mai probabil, aproximativ două treimi din votul maghiarilor şi că PCM va primi cealaltă treime rămasă, aglutinînd şi îndesînd astfel electoratul maghiar. Eckstein a mai afirmat că au loc negocieri între UDMR şi PCM legate de aspecte practice, cum ar fi opţiunile cele mai bune cu privire la candidaţi şi evitarea unei competiţii care ar putea slăbi ambele partide, deoarece ambele părţi înţeleg faptul că nu pot trece pragul de 5% necesar pentru reprezentarea parlamentară dacă îşi asumă un traseu separat.

Eckstein a confirmat radicalizarea maghiarimii prin activarea PCM

Pe fond, Eckstein, preferatul de mai tîrziu al lui Băsescu, spunea că apariţia PCM a radicalizat maghiarimea şi că a sporit şansele „îndesirii“ listei de candidaţi în scopul obţinerii unor rezultate mai bune la alegeri, ceea ce s-a şi întîmplat. „Genialii“ sfătuitori de la SRI ai lui Traian Băsescu, care l-au încurajat să susţină crearea PCM, nu aveau, fireşte, acces la Notele informative ale Ambasadei SUA şi i-au propus preşedintelui o „strategie“ complet idioată.

Singura contestaţie la adresa apariţiei acestei formaţiuni subversive a venit din partea mea

Partidul Civic Maghiar a luat naştere sub forma Uniunii Civice Maghiare, fondată oficial în ianuarie 2004. La un an de la constituire, UCM a anunţat că doreşte înregistrarea ca partid politic, sub numele de Partidul Civic Maghiar (PCM), pentru a participa la alegeri. Iniţiativa transformării în partid a UCM a fost continuată şi în 2006, şi în 2007. Conducerea UCM a depus la sfîrşitul lui noiembrie 2007 documentele pentru înscrierea Partidului Civic Maghiar, iar Tribunalul Bucureşti a amînat de două ori pronunţarea, pe motive procedurale, ultima amînare datînd din 10 ianuarie 2008.

Partidul Civic Maghiar – înregistrat în dispreţul total al legii, cu liste false de semnături

Aşa-numitele motive procedurale erau legate de faptul că doi jurnalişti care lucrau la publicaţii fără nici o legătură una cu alta, dar întîmplător fraţi, au scos la iveală, prin intermediul publicaţiilor unde scriau, că absolut toate documentele de înregistrare ale PCM erau falsificate. Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cerut anularea înregistrării Partidului Civic Maghiar după ce a fost sesizat de către subsemnatul, printr-o Plîngere Penală „Împotriva tuturor persoanelor fizice aflate în componenţa organelor de conducere ale entităţii juridice Partidul Civic Maghiar, precum şi împotriva altor persoane a căror identitate nu este cunoscută, pentru cercetarea şi constatarea săvîrşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 CP., fals intelectual prev. de 289 CP, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 CP, uz de fals prev. de art. 291 CP, falsul în declaraţii prev. de 292 CP, falsul privind identitatea prev. de 293 CP, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de legea specială 677/2001“.

O altă contestaţie a fost înaintată către Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, instanţa fiind notificată asupra neconstituţionalităţii înregistrării ca partid a PCM: „Subsemnatul George Roncea depun prezenta Contestaţie împotriva înregistrării ilegale/neconstituţionale a formaţiunii autointitulate Partidul Civic Maghiar, cerere judecată de Tribunalul Bucureşti, la 29 ianuarie 2008. Contestaţia mea este întemeiată pe dispoziţiile art 2, 3 şi 4 ale Legii partidelor politice nr. 14/2003 şi ale Constituţiei, potrivit cărora nu pot fi înregistrate formaţiunile care au ca scop declarat programatic „statutar“ autonomia teritorială pe criterii etnice, caracterul Statului Unitar şi Indivizibil, integritatea teritorială a României – art.1-14, art.30 alin.7, art.40 alin.2 din Constituţia din 1991, revizuită. Mai mult, potrivit art.152 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al Statului Român nici nu pot fi supuse revizuirii.

În condiţiile în care dispoziţiile Legii partidelor politice, pe cale de interpretare şi (defectuoasă) aplicare, lasă loc înregistrării unui asemenea partid, declarat pentru autonomie teritorială şi formarea de enclave segregaţioniste pe teritoriul unui stat de drept din Uniunea Europeană – apreciez că prevederile Legii partidelor politice sînt neconstituţionale din perspectiva articolelor menţionate. Aceste prevederi din legea română a partidelor politice, dacă permit apariţia de forme separatiste pe criterii entice, discriminatorii, contravin şi dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului cît şi Tratatului de Aderare – astfel că problema nu este de ordin intern, a României, este o problemă europeană, care nu poate fi trecută cu vederea din cauza consecinţelor pe care le poate atrage“.

În pofida evidenţelor şi a probelor, vicepreşedintele Tribunalului Bucureşti şi-a pus apostila pe înregistrarea formaţiunii secuieşti. Degeaba am depus, ulterior, plîngere la CSM, individul n-a păţit nimic, frăţia penalilor în robă a funcţionat unsă.

Invocarea „precedentului“ Kosovo

Ulterior înregistrării, Partidul Civic Maghiar s-a lansat în campania electorală promiţînd autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Toate organizaţiile maghiare şi-au reactivat, în 2008, pretenţiile autonomiste, încurajate de „modelul Kosovo“.

Deşi conform datelor recensămîntului din 2011 s-au recunoscut drept secui doar 264 de etnici mai aparte în judeţele Covasna – Harghita şi avînd în vedere că singurul susţinător al PCM este un român din judeţul de baştină al lui Traian Băsescu, este de un ridicol absolut existenţa unor formaţiuni cu pretenţii autonomiste. Pe fond, însă, nu ungurii şi secuii sînt cei care se tot agită, fiind principala ameninţare, ci corupţia unor autorităţi ale Statului Român, generîndu-se treptat o „problemă maghiară“ la noi, numai şi numai din cauza nerespectării Legii.

Spre exemplu stema aşa-zisului Ţinut Secuiesc  a fost consfinţită prin semnătura şi prin contribuţia lui Cristian David şi Călin Popescu-Tăriceanu, în 2007, care s-au grăbit să acorde privilegii speciale celor 264 de secui atît de preocupaţi de secesiunea Ardealului. În cazul lui Tăriceanu, ştim că este vorba de slăbiciunea pentru bani – am dezvăluit numeroase date despre legăturile acestuia cu Rudaş Erno, cunoscut agent al Budapestei, încă de dinainte de ’89. În cazul lui, a fost vorba, probabil, de efectele insolaţiei prelungite şi de influenţa nefastă a unor cretini de la SRI, repetenţi nu doar la materia Istorie.

Nu doar la Istorie sînt repetenţi specialiştii în intelligence de la SRI, ci şi la măsuri operative de control şi limitare a acţiunilor fensive ale spionajului maghiar

UDMR şi-a propus definirea unei zone exclusive de control economic şi politic – concentrată în cîteva judeţe româneşti precum Harghita, Covasna, Mureş, Satu Mare şi Cluj. În aceste zone, prioritar, au fost înfiinţate, de-a lungul anilor, cîteva mii de fundaţii şi asociaţii „non-profit“, dar extrem de profitabile pentru liderii UDMR. Zona a fost „îndesită“ instituţional de păienjenişul de firme, fundaţii şi asociaţii reprezentînd recipiente de colectare a fondurilor pentru baza economică şi politică maghiară.

 „Centrala“ este Clujul, bastionul UDMR, şi al lui Paskany, „cetăţeanul de bunăcredinţă” al lui Băsescu, sponsorul lui Boc şi Marga, agenţi ai interselor maghiare (şi ruseşti, după cum s-a probat deja în cazul lui Marga!)

În Cluj, din cele 1.253 de fundaţii şi aproximativ 1.500 de asociaţii locale, în jur de 600 de fundaţii şi alte cîteva sute de asociaţii sînt controlate de UDMR. Pe aici vin banii de la Budapesta, şi nu doar de la Budapesta, ci şi din Canada şi Israel – dacă avem în vedere interferenţa unui megamogul – Nathaniel Rotschild, via Trigranit, compania vector reprezentată de Paskany, care include nume de răsunet, cum ar fi Peter Munk, Sandor Demian, patronată de lordul Nathaniel Rothschild.

Arpad Paszkany – joacă rolul de „cercetaş” al TriGranit în România: identifică oportunităţi şi obţine informaţii de la administraţia locală. TriGranit dezvoltă 30 de proiecte în 11 ţări, investind 8 miliarde de euro. Cele mai mari sînt în Rusia (în asociere 50%-50% cu Gazprom) şi în România, prin proiectul rezidenţial „Esplanada” (costă un miliard de euro, e în parteneriat cu guvernul, se întinde pe 10,7 hectare). Investiţia va fi gestionată prin TriGranit Development România.

Pag 16 Attila 2

Diplomatul Ghibernea, de la Londra

Budapesta, 1997. Se înfiinţează TriGranit Development Corporation, o multinaţională care investeşte miliarde de euro în proiecte imobiliare din Centrul şi din Estul Europei.

Acţionar majoritar e Sandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro). În trecut, Demian a lucrat în comerţul cooperatist comunist de la Budapesta.

Ceilalţi cofondatori sînt lordul Nathaniel Rothschild (descendent al celebrei familii de bancheri din Anglia şi SUA), Peter Munk (fondatorul Barrick Gold Corporation – companie canadiană auriferă), Sandor Csanyi (preşedintele OTP Bank – cea mai mare bancă maghiară).

Rolul central al Clujului. Grupul Eureka

În cadrul UDMR, s-au conturat două grupări puternice, una formată din liderii mai vechi ai Uniunii şi alta din tinerii promovaţi imediat după alegerile din 2004.

Geografic, în UDMR, gruparea tinerilor s-a concentrat în zona Clujului, în timp ce gruparea „bătrînilor“ Verestoy Attila – Tackacs Csaba – Gyorgy Frunda domină fieful tradiţional din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.

Clujul are un rol-cheie, axial, aici fiind concentrată şi activitatea Grupului Eureka, o organizaţie „non profit“, care se ocupă, însă, şi de afaceri şi politică, al cărei lider politic, la vedere, este Nagy Zsolt, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în perioada decembrie 2004 – iunie 2007, cercetat în mai multe Dosare grave Penale – printre altele şi într-un dosar de trădare şi spionaj al reţelei ruseşti Stanchev-Benyatov.

Gruparea reţelei Eureka susţine interesele celor mai influenţi oameni de afaceri maghiari din Transilvania şi promovează liderii UDMR din judeţul Cluj. Acţionarii societăţii Group Eureka SRL sînt şi membri ai Asociaţiei Întreprinzătorilor Eureka (AIE), alimentată prin suveica de transferuri financiare ale celor peste 70 de firme în care sînt implicaţi aproximativ 15 importanţi oameni de afaceri maghiari din Cluj.

„Schumacher“ intră pe turnantă

Liderul formal şi vocal este fostul ministru Zsolt Nagy, introdus în firmele grupului Eureka, prin intermediul unui interpus, respectiv prin partenera de afaceri a fratelui său, Nagy Karoly, cel care derulează cele mai importante afaceri ale familiei. Nagy Karoly, fratele fostului ministru al Comunicaţiilor, este asociat în firma Galopp SRL Tîrgu Mureş, cu fostul ministru al Lucrărilor Publice, Borbely Lasylo, cu Szepessy Laszlo, mîna dreaptă şi fost director de Cabinet al preşedintelui UDMR, Marko Bela, şi cu Kelemen Attila.

Nagy Zsolt, numit în conversaţiile intime de către şeful său, celebrul spion aflat în libertate – Stamen Stanchev – „Schumacher“ sau „Schumi“, face parte dintr-un cerc mai vast cu activitate anti-românească îndrumat la vedere de Arpad Paszkany, lider informal al Grupării Eureka.

Paszkany controlează reprezentanţele locale ale firmelor Opel şi Chevrolet, este administratorul companiei Polus şi reprezentant în România al holdingului Trigranit Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj, Arpad Paszkany este unul dintre cei mai puternici jucători din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre Consiliul Local şi Polus. Arpad Paszkany a căpătat notorietate după preluarea Clubului de fotbal CFR, devenit club-fanion al maghiarilor.

La finalul anului 2008, Paszkani l-a numit pe Nagy în funcţia de director de dezvoltare în cadrul companiei Euromentor Cluj, care gestiona grupul de firme deţinute de Paszkany. Fostul ministru era şi manager de proiect pentru un aşa-numit Cartier al Tineretului, aflat în antrepriza Polus Real Estate.

„Televiziunea Ardealului“, pe spatele MCTI

Pe lîngă proiectele imobiliare al lui Paszkany, Nagy Zsolt mai avea încă o activitate importantă, coordonarea proiectului unei televiziuni a maghiarilor. Banii veneau de la guvernul Ungariei, prin fundaţia „Janovics Jeno Alapitvany“ – condusă de Nagy Zsolt, care mai este implicat şi în conducerea Fundaţiei „Communitas“, organizaţie care a introdus în România sute de milioane de forinţi prin fundaţia Illyes Kozalapitvany, Centrala de la Budapesta a fundaţiilor UDMR, creată special de către guvernul ungar ca interfaţă cu maghiarii de peste hotare.

Miza înmulţirii aparatului mediatic a fost urmărită constant în activitatea lui Nagy la MCTI, acesta instalînd un număr însemnat de platforme digitale cu precădere în zonele cu maghiari, tocmai pentru a uşura intrarea şi audienţa viitoarei televiziuni maghiare a Ardealului. Imediat după ce UDMR a obţinut portofoliul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Budapesta „s-a activat“ oferind fonduri importante în vederea lansării televiziunii maghiarilor şi pentru alte programe mass-media destinate maghiarilor. Prin Nagy, Budapesta a primit acces în anumite zone şi sectoare strategice din cadrul ministerului.

MCTI – baza de contact a Budapestei

Au fost semnate o serie de  memorandumuri şi protocoale avantajoase, iar dezvoltarea colaborării cu autorităţile maghiare a fost prioritară. Contactele lui Nagy cu Executivul de la Budapesta s-au concretizat într-o serie de parteneriate bilaterale, cel mai important fiind Memorandumul de cooperare şi de înţelegere în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor cu autorităţile ungare. Acordul propunea, printre multe altele, „realizarea unor proiecte care să faciliteze dezvoltarea societăţii informaţionale locale, prin activitatea coordonată a minorităţii maghiare din România“, iar pentru punerea în aplicare a măsurilor, Nagy s-a întîlnit, în numeroase rînduri, cu omologul său maghiar, Kovacs Kalman, sau cu Ferenc Gyurcsany, prim-ministru al Ungariei.

În baza acestui Memorandum, pe parcursul anului 2007, au fost înfiinţate aproape 100 de puncte de acces la Internet „e-Transilvania“, în judeţele cu minoritate maghiară. Fondurile s-au rulat prin ONG-ul ministrului Nagy Zsolt, fundaţia Janovics Jeno Alapitvany, al cărei scop principal este administrarea televiziunii maghiare a Ardealului. Sub conducerea lui Nagy Zsolt, activează, ca membri ai fundaţiei, liderii UDMR Marko Bela, Takacs Csaba, Galfalvi Zsolt, Csep Sandor şi Gasparik Attila. Această poziţie dominantă arată rolul important al tînărului Nagy în noul curent politic din UDMR.

Înfiinţarea noului post de radio şi a viitorului post TV coordonat de Nagy Szolt şi finanţat de Budapesta reprezintă primul pas spre consolidarea unui grup de interese bine consolidat, ce va lansa o nouă platformă politică, formată din politicieni şi oameni de afaceri maghiari, care vor fi susţinuţi de noul Trust mass-media.

„Străpungerea“ Transilvaniei

Conglomeratul imobiliar, economic şi politic din Cluj, concentrat în jurul Grupului Polus, va fi susţinut direct de Trustul mass-media, deplasînd Centrala UDMR către inima Transilvaniei, în dreptul viitoarei autostrăzi care va asigura un flux economic major către şi dinspre Budapesta.

În următorul deceniu, mediul economic al Ardealului va fi unul complementar Ungariei, realizîndu-se, astfel, unul dintre principalele deziderate ale politicii externe maghiare, scop definit, încă de acum 10 ani, de fostul ministru de Externe Geza Jeszenski: „În fapt, urmărim ca Transilvania să devină un spaţiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politico-strategic, unirea maghiarilor în graniţele lor existente înainte de Trianon“.

Organizarea internă a UDMR, prin Consiliul Reprezentanţilor – un fel de miniparlament, şi crearea unor direcţii regionale cu rol executiv, care se ocupă de cadrele didactice, de problemele economice, de agricultură, de învăţămînt – care imită activitatea ministerelor, arată deja intenţia organizării maghiare de tip statal pe teritoriul României.

În Secuime s-a trecut de mult la utilizarea vechilor sigle şi embleme din timpul ocupaţiei horthyste, în consilii şi primării se foloseşte exclusiv limba maghiară, la întruniri şi sărbători se cîntă Imnul de stat maghiar, deci, de facto, funcţionează „insule de autonomie“ cu atribute statale, ce străpung „frontiera internă“ a României. Referendumul „Ţinutului Secuiesc“ din martie, promovat de 24 de consilii locale, urmăreşte doar oficializarea stării de fapt. În viitor, planul Jeszenski se va consolida treptat, pe fondul surpării autorităţii Statului Român în Transilvania.

Acum doi ani, un oficial maghiar, Nemeth Zsolt, vizitator frecvent al României, deşi neinvitat de nimeni, anunţa ritos şi infatuat că Ţinutul Secuiesc este o „regiune unitară şi indivizibilă”.  „Poate că noul plan de reorganizare administrativă nu ia în calcul acest lucru, însă Ţinutul Secuiesc este o regiune unitară şi indivizibilă.

Va veni o vreme cînd acest lucru va fi recunoscut prin trasarea liniilor de reorganizare administrativă”, a declarat Nemeth Zsolt, secretar de Stat în cadrul Ministerului ungar de Externe, într-un discurs susţinut la inaugurarea (încă) unei porţi care marchează intrarea în aşa-zisul Ţinut Secuiesc.

Ieşirea publică a oficialului maghiar pe teritoriul României face parte dintr-o serie nesfîrşită de declaraţii fistichii ale reprezentanţilor Budapestei pe tema regionalizării şi configurării unei noi frontiere interne în mijlocul ţării noastre. Aşa-zisul steag secuiesc al „pseudo-ţinutului secuiesc“ a devenit un simbol etnic cu conotaţii profund şovine. Şovinismul mizează pe aţîţarea vrajbei naţionale şi a urii între popoare, sau între naţionalităţi conlocuitoare, propagarea rasismului şi exclusivismului naţional.

Denumirea de Ţinutul Secuiesc este o denumire etnică, o expresie a intoleranţei, doarece exclude, din start, populaţia autohtonă din judeţele Harghita-Covasna şi pe toţi cei de alte etnii din zonă. Românii, deşi au fost supuşi unui proces intens de asimilare şi epurare etnică în ultimii 250 de ani, încă mai există în zonă. Denumirea de Ţinut Secuiesc e un simbol şi un vehicul al epurării etnice. Într-o manieră tipic manipulatoare corifeii maghiari ai temei autonomiei compară Ţinutul Secuiesc cu Ţara Oaşului, sau Ţara Maramureşului. Însă denumirea de Ţara Maramureşului nu este etnică, ea nu-i exclude pe ucrainienii, nemţii, ţiganii şi nici măcar pe ungurii de acolo.

Secuii – o minoritate inventată

Partea cu adevărat ridicolă a temei autonomiei secuieşti este că, în realitate, secuii nu prea există, cel puţin aşa reiese din datele statistice. La adresa web a Institutului Naţional de Statistică găsim datele cu privire la populaţia din România, aşa cum este ea descrisă prin oglindirea statisticilor şi a recensămintelor din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 şi 2002. Se observă, mai întîi de toate, că nu s-a declarat nimeni în clar secui, la recensămintele trecute, iar cum udemeriştii au fost la guvernare multă vreme, e greu de crezut că cineva ar fi putut să-i impiedice pe „secui” – dacă ei chiar ar exista în număr mare, să se declare ca atare.

În tabelele care cuprind indicatori cu privire la etnie, nu se găseşte picior de „secui”. Asumînd ideea că poate sînt cuprinşi în zona „alte naţionalităţi”, undeva după ţigani, tătari, pecenegi, turco-slavi, cumani, amerindieni, bozgori, şogori etc., am căutat datele statistice, la nivelul întregii ţări, la rubrica „altă etnie” – şi rubrica „etnie nedeclarată”. Cum „secuii” pretind că ar fi justificaţi la dreptul unui aşa-zis „ţinut secuiesc”, undeva în arealul românesc definit de judeţele Covasna – Harghita, am căutat în aceste două zone să vedem care sînt cifrele celor de „altă etnie” şi a celor cu „etnie nedeclarată”, între care s-ar putea să fie ascunşi „secuii” noştri şi am separat următoarele cifre: 27 de persoane de altă etnie şi 81 cu etnie nedeclarată – în Covasna, şi  45 de persoane de altă etnie şi 131 cu etnie nedeclarată, în Harghita. 108 plus 156 de persoane, respectiv 264 de etnici mai aparte ar putea fi suma totală a celor care se pretind a fi „secui” în judeţele Covasna – Harghita. Pînă una alta, apare ca evident ridicolă pretenţia acordării unui „Ţinut” celor 264 de presupuşi „secui”. Eventual, li s-ar putea oferi o porţiune din Parcul Cişmigiu, alături de fazani, lebede şi raţe tărcate.

(va urma)

GEORGE RONCEA

COMENTARII DE LA CITITORI