Micile secrete ale SRI şi ale lui Traian Bãsescu – cine se aflã în spatele teroristului Istvan Atilla (3)

in Alte știri

O nouã formã de federalizare a României

Liviu Dragnea este cel care a contribuit la controversatul proiect al aşa-zisei descentralizãri, în fapt, o formã de federalizare a României şi de baronizare a economiei naţionale. În beneficiul mai ales al UDMR, oferind satisfacţie iredentismului maghiar, s-a ajuns, de facto, la faza de dezintegrare a Statului Unitar care a existat de la Ferdinand încoace. Aceasta a fost misiunea gãştii moscovite a lui Ion Iliescu de la bun început, iar discursul despre lichidarea Statului Român, distrugerea reperelor identitare şi transformarea Neamului Românesc, prin degradare, în populaţie fãrã destin şi Istorie îl gãsim în documentele Kominternului.

Un discurs similar se regãseşte şi la nazişti, dinamica dezmembrãrii statelor europene devenind o temã majorã a celui de-al III-lea Reich, dupã ce, în martie 1943, guvernul nazist încheia redactarea unui plan pentru înfiinţarea unei Confederaţii europene, cu Germania la centru, desigur, iar Joseph Goebbels profetiza, cu aceastã ocazie, cã „peste 50 de ani (…), în gîndirea popoarelor, ţãrile nu vor mai fi un reper“. Nu întîmplãtor, principalul suporter/adviser al planurilor lui Liviu Dragnea, de regionalizare şi de dinamitare a conştiinţei spaţiului şi destinului comun al românilor, este ambasadorul Germaniei la Bucureşti, Andreas von Mettenheim. Puţinã lume ştie cît de apropiaţi erau nemţii NSDAP-ului de Rusia sovieticã, însã istoricii ştiu, iar astãzi, fãrã sã avem nevoie de foarte multe cunoştinţe, asistãm la evoluţii de amor bengos între Rusia şi Germania, care amintesc, flagrant, de 1939 – Pactul odios Hitler-Stalin, de distrugere a Europei. Lecţiile Istoriei, însã, nu sînt asimilate de toatã lumea, cu atît mai puţin de votanţii semianalfabeţi ai PSD-ului/FSN-ului, cei care rãgeau în stradã „Nu ne vindem ţara“ – însufleţiţi de o logoree fals patrioticã. Dragnea şi Ponta dau gratis ce-a mai rãmas din ţarã, cã vînzarea grosului a avut deja loc încã de pe timpul lui Ilici Iliescu.

Jobbik sînt mujahedinii cauzei eroice a Ungariei Mari – o comicãrie de trei parale

La nivelul conducerii Jobbik sînt o grãmadã de caraghioşi, astfel: fostul reprezentant Jobbik, Király András, este gay cvasicunoscut, participant entuziast la paradale gay din lume, marcat de obsesii sexuale rãvãşitoare; Csanad Szegedi, membru al Parlamentului European şi lider regional al Jobbik, cunoscut pentru retorica sa antisemitã, a recunoscut, recent, conform publicaţiei britanice „The Telegraph“, cã, de fapt, el este evreu; Szávay István, aflat la vîrful conducerii Jobbik, a fost surprins de presa maghiarã în ipostaze de un penibil absolut, beat mort, cu sticle înfipte în prohab – alt obsedat, şi ãsta.

Gãrzile maghiare – un soi de cãrãreze prevãzute cu niscai sfîrleze cu fofeze

La nivel agitatoric, se mai strofoacã la noi tot felul de organizaţii în spirit naţionalist patriotic – e vorba de patriotism maghiar, desigur, de genul Garda Maghiarã (Magyar Gárda), Plutonul Secuiesc, Frontul Naţional Maghiar (Magyar Nemzeti Arcvonal – MNA) HVIM („Mişcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate“), EMI (Tinerii Maghiari din Transilvania). Cu toţii sînt un fel de EMO, de fapt, nişte tãntãlai care-şi zãngãne insigne şi zdrãngãnele, poartã uniforme de operetã, fluturã cîrpe colorate pe post de drapele, încercînd, din rãsputeri, sã se facã bãgaţi în seamã.

Pe lîngã UDMR şi aşa-zisul Patid Civic Maghiar secuiesc, o formaţiune creatã total ilegal, fãrã sã aibã mãcar minimum necesar de semnãturi, mai existã şi alte formaţiuni de genul Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania – unii care vor înfiinţarea unei regiuni autonome sub numele de Partium, formatã, în viziunea lor, din judeţele Bihor, Satu Mare şi Sãlaj. Numai tembeli. Partidul Popular al Maghiarilor din România (PPMT) s-a creat din Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania – CNMT, sau, dupã acronimul derivat din limba maghiarã, EMNT – condus de László Tökeş, pastorul care, dupã ce a lãsat-o în stradã pe nevastã-sa şi şi-a tras amantã tinericã şi focoasã, s-a simţit mai viril ca oricînd, şi în plan politic.

Toţi unguraşii aştia îşi umflã piepturile, mãrşãluiesc pe unde li se dã şi lor voie, se îmbracã aşa, mai paramilitar, gen Rambo 2, stuchesc pe drapelul românesc, orãcãie imnuri cu Horthy şi Atilla şi, în general, şi-o cautã cu lumînarea, pentru ca, apoi, Ungaria sã facã tot ce ştie ea mai bine – sã se victimizeze şi sã se jeluiascã la Europa cã ungurii sînt persecutaţi în România de cruzii, barbarii, patibularii extremişti de români, care le-au mãtrãşit aspiraţiile imperiale la Trianon.

Absolut tot ceea ce face, de ani şi ani de zile, Ungaria ţine doar de provocare, deoarece, tehnic vorbind, Ungaria, vorba lui Ţuţea, şi-o ia pe cocoaşã de la români, fie şi de-am fi înarmaţi doar cu cozi de mãturã. Ungurii au o mare problemã, cu efecte dramatice. Se sinucid masiv, sînt în topul sinuciderilor la nivel european şi mondial. Nu existã neam la nivel european care sã fie marcat în mai mare mãsurã de impotenţã şi eşec la nivel militar. De mai bine de jumãtate de mileniu, de la Mohaci încoace, Ungaria a luat doar bãtaie, încontinuu. În pofida uniformelor colorate, de papagali, a penelor de cocoş, pãun, fazan de la pãlãrii, a stropşelii bãtãioase, ungurii n-au ştiut sã „lupte“ decît cu femei, copii şi bãtrîni, au ştiut sã ucidã doar civilii fãrã apãrare. Cînd a venit ocazia unei confruntãri cu Armata Românã, şi-au luat-o atît de rãu pe cîrcã, încît îi doare şi astãzi.

Afirmarea constantã a autonomiei maghiare, în interiorul graniţelor României, se loveşte de cifre. În timp ce 83% dintre români considerã cã autonomia localã cerutã de UDMR este o solicitare exageratã, 58% dintre maghiari considerã acest lucru rezonabil. Studiul este mai vechi, dar datele nu s-au schimbat simţitor.

Sfîrşit

GEORGE RONCEA

COMENTARII DE LA CITITORI