Mie nici că-mi pasă

in Război corupției

Motto: „Iohannis citeşte un text… Nu ştiu cine dracu’ i-l face!“ (Ion Cristoiu)

Aşa spunea maestrul (mai toţi – şi analişti, şi politicieni – îl numesc astfel pe marele ziarist), într-o emisiune TV. Dar ce-o fi rău în faptul că domnul preşedinte-voiajor citeşte textele făcute de alţii? Contează doar apetenţa dumnealui pentru călătoriile în lumea largă, mai ales în ţări cu un peisaj pitoresc, de natură să satisfacă exigenţele estetice ale doamnei sale. Vizitele preşedintelui sînt aranjate nu neapărat din raţiuni economice şi din perspectiva vreunui folos pentru ţara asta, care se tot prăbuşeşte. În tot cazul, domnului de la Cotroceni şi de la Sibiu nici că-i pasă, vorba cîntecului. Îşi urmează, pas cu pas, planurile de relaxare. Cu week-end-uri în frumosul oraş din Ardeal, unde se retrage, după atîta trudă şi zbucium în slujba naţiei, ca să-şi refacă forţele şi să revină mai proaspăt şi mai viu la Bucureşti.
Şi apoi, domnule Cristoiu, ce dacă nu ştiţi cine îi face preşedintelui Iohannis textele pe care le citeşte? Nici noi nu ştim, dar ăla care le concepe se străduie, vorba ceea, să fie cît mai ambiguu, să nu spună mai nimic. Iar dom’ profesor se străduie să le citească, folosind o intonaţie specifică, pentru a fi cît mai elocvent. Dar nu reuşeşte. Şi ce dacă nu-i reuşeşte, ce-are a face?
„Mie nici nu-mi pasă“, vorba cîntecului. Nu-mi pasă, în înalta mea funcţie de preşedinte al republicii, deşi, în ultima vreme, mi-am descoperit unele afinităţi regaliste, ca şi alţi politicieni din clasa pe care vreau s-o reformez, neapărat. Nu-mi pasă nici că ne mai bate şi Dumnezeu cu ploi şi inundaţii. Nici eu şi nici guvernul meu de tehnocraţi – toţi, unul şi unul – nu ne sinchisim de asta. În timp ce satele sînt înghiţite de ploi torenţiale şi revărsări de ape ce nu se mai sfîrşesc, în loc să merg aşa, în semn de solidaritate, printre oamenii ăia necăjiţi, mă duc în vizită la o şcoală, ca să zic că-mi pasă de învăţămînt. – Păi, dacă vă păsa, dom’ preşedinte, ieşeaţi din Palatul Cotroceni, ca să discutaţi cu profesorii protestatari.
Nu-mi pasă nici mie, premierul ţării, os de român ardelean, zic eu, deşi unii spun, din contră, c-aş fi, cel puţin după nume, os de ungur-sadea. Taman acum mi s-a năzărit, iac-aşa, subit, să mă odihnesc şi eu la vila lui Ceauşescu de la Neptun. De sinistraţi, nici că-mi pasă, c-a mea-i mai frumoasă (situaţia) şi mai luminoasă. – Vai de sărmanii ţărani aflaţi sub ape şi la cheremul unor conducători pe care, deocamdată, nu-i bate Dumnezeu, dar va veni odată, curînd, şi pedeapsa pentru ei. Şi pentru toţi cei care şi-au bătut joc de ţara asta şi de Poporul Român.
Spunem şi noi, deh, ca proştii, că o aşa nepăsare nu s-a mai văzut vreodată la nivelul conducătorilor postdecembrişti ai României. Nici pe vremea lui Iliescu, nici pe aceea a lui Constantinescu, nici pe timpul ,,reformatorului” Băsescu. Cine are urechi de auzit – să audă. Dar domnul Iohannis tace. Domnul Cioloş tace. Cine oare către ţară faţa îşi întoarce? Tot bunul Dumnezeu?

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI