Mihai Eminescu: Din istoria mînăstirilor athonite

in Lecturi la lumina ceaiului

La 10 august 1878, jurnalistul Mihai Eminescu scria pentru ziarul ,,Timpul” un articol privitor la legătura românilor cu Muntele Athos. Aflăm că în vremea aceea unul din zece trăitori în Sfîntul Munte era român. Articolul este o mărturie importantă şi valoroasă, aducînd detalii ale vremii asupra modului de organizare şi funcţionare a aşezămintelor monahale, asupra felului în care se dezvoltau şi erau susţinute mînăstirile şi schiturile. La data scrierii articolului, Arhimandritul Chiriac, stareţul Bisericii Întîmpinarea Domnului, din Schitul Cotlomuşului, se adresa direct redacţiei ,,Timpul”, cu rugămintea de a sprijini colecta pentru susţinerea aşezămîntului.
Iată mai jos textul eminescian:
,,Din istoria mînăstirilor închinate ştim cîtă însemnătate avea odată pentru noi, românii, Muntele Athos sau Sf. Munte, acea limbă de pămînt a Peninsulei Chalkidice, din Marea Egeică, care, purtînd şi astăzi numele unui gigant din mitologia grecească, a devenit în suta a zecea după Christos minunatul loc de convieţuire a mii de călugări. Republica de astăzi a călugărilor numără 20 de mînăstiri mari, 10 sate (skele), 250 de chilii izolate şi la 150 de sihăstrii. Fiecare naţie de lege greco-orientală are una sau mai multe mînăstiri, în care şi azi vin în fiecare an vizitatori din Rusia, de la noi, din Ardeal, din Serbia, din Bulgaria, Grecia, Asia Mică, Constantinopole ş.a. Călugării înşişi, astăzi în număr de 10.000, între care o mie de români, se recrutează din toate naţiile de lege răsăriteană şi trăiesc după regula Sf. Vasilie, în deplină singurătate.
Sfîntul Munte se bucură şi astăzi de privilegiile foarte largi acordate de Murad II, pentru că i se supusese încă înainte de luarea Constantinopolei. Astfel, nici un musulman nu se poate aşeza în sfîntul ţinut afară de Bostangi-Aga, care întreţine relaţiile între călugări şi sultanul. Guvernul acestei republici eclesiastice e în mîna Sf. Sinod din Karias, frumoasa capitală a peninsulei; acest sinod e compus din 20 de delegaţi (de fiecare mînăstire unul) şi 4 prezidenţi, care în fiece an se iau tot din alte 4 mînăstiri. Acest sinod ţine disciplina şi dispune cele de trebuinţă pentru anevoioasa administrare a averii mînăstirilor. Toate mînăstirile sînt închinate Pururea-Fecioarei şi se împart în cultul lor astfel încît fiecare stadiu al vieţii Maicii-Domnului e mai cu seamă serbat în una din mînăstiri.
Din vremi nemaipomenit de vechi există însă o deosebire între guvernul şi administraţia deosebitelor mănăstiri. Unele, chinoviile proprii, au un egumen, iar membrii lor au renunţat la propria lor voinţă şi la averea lor şi trebuie să se supună necondiţionat; pe cînd celelalte mînăstiri, monastira idiorhythma, au constituţie republicană, îşi aleg în fiece an stareţul şi hotărăsc asupra afacerilor generale în soboare, la care iau parte toţi cei ce au dreptul de-a vota. În chinovii, călugării trăiesc în comun, în celelalte mînăstiri trăiesc după plac, neprimind din partea mînăstirii decît pîine şi vin. Altfel, regula e-ndestul de aspră. Dar toate aceste sînt mai mult ori mai puţin cunoscute; ceea ce voim a face acuma este de-a atrage atenţia asupra unei tendenţe, ce merită toată lauda, precum şi toată încurajarea din partea publicului român.
După căderea împărăţiilor ortodoxe a Byzanţului şi a Trapezuntului, Sf. Munte a devenit obiectul unei deosebite îngrijiri din partea voivozilor români şi a poporului românesc. N-avem decît a aminti că dintre cele 21 de abaţii mari, şase numai sînt fundaţii ruso-bulgare, opt sînt fundaţii româneşti, şi anume: St. Grigorie, Caracal, Dochiarion, Cotlomuşul, Xeropotamul, Pantokratoros, S. Dionis de Trapezunt şi, în fine, însăşi frumoasa şi splendida Lavra. Nenumărate moşii se dăruiseră de către Domnii şi boierii din ţările noastre, bani şi odoare şi, cu toate acestea, pînă astăzi nu s-a văzut o mişcare de viaţă intelectuală între membrii români ai marii comunităţi religioase.
Acum, pentru întîia dată ne întîmpină o tendinţă într-adevăr vrednică de toată lauda. S.S. Arhimandritul Chiriac, român născut în Botoşani, a întreprins o călătorie prin ţările noastre, spre a aduna mai cu seamă cărţi pentru înfiinţarea unei biblioteci la schitul Cotlomuşului, al cărui stareţ este.
Pînă la formarea unui anume comitet, care să se ocupe cu strîngerea de bani, cărţi şi obiecte, redacţia „Timpului” primeşte asemenea în păstrare cărţile, banii ş.a., pe care cititorii noştri ori alte persoane din public ar dori să le ofere în folosul schitului şi al bibliotecii care se va înfiinţa.
Vom reveni asupra chestiunii”.

Sursa: Anomismia

COMENTARII DE LA CITITORI