Mihai Eminescu, faţă cu „Lumea de Dincolo“ (1)

in Alte știri

Motto:

„De atunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdute,

Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute

Şi în roiuri luminoase, izvorînd din infinit,

Sînt atrase în viaţă de un dor nemărginit“.

(Mihai Eminescu – ,,Memento mori“

sau ,,Panorama deşertăciunilor“)

De mii de ani se tot aud, mereu, mereu, murmure care vin de pe ,,Cea’ Lume“

Basmele sînt pline cu evocări de personaje şi întîmplări ajunse pînă la noi din „Lumea de Dincolo“ (v. Silviu N. Dragomir, ,,Enigme în jurul nostru“, Editura Enmar, Bucureşti, 1998). A sosit momentul să ne amintim cîteva cazuri din mitica basmelor: Strîmbă-Lemne, Setilă şi Sfarmă-Piatră sînt adunaţi de Tudorel, voinicul care s-a „lăsat“ cu ei pe celălalt tărîm (v. N.D. Popescu, basmul ,,Omul de pe tărîmul celălalt“); Tot cei 3 fîrtaţi cu puteri deosebite (se pare că paranormale), adunaţi în alaiul voinicului care a mers „Dincolo“, au fost, cu toţii, pe ,,Cea’ Lume“ (v. Tudor Pamfile, basmul ,,Tudorel“). Multe întîmplări din basme au loc, de bună seamă, tot în „Lumea de Dincolo“, de vreme ce flăcăii se întorc pe lumea asta, a noastră. Un unchiaş orb e întîlnit într-un codru (probabil tot de pe tărîmul acela, de vreme ce se întîlnise cu zmei din „alte locuri“), iar acest bătrîn ciudat, care trăise în ţinuturile dracului de pe ailaltă lume, ni se arată ca fiind de pe alte tărîmuri, de bine ce era: ,,O pocitură de bătrîn gîrbovit şi cocoşat, cu barba de-un cot şi cu sprîncenele de-o palmă, de-i acopereau ochii cu totul, încît nu mai vedea în jur“ (v. Ion Pop-Reteganul, basmul ,,Pipăruş, Petru şi Florea Înflorit“).

Acelaşi unchiaş apare ca laitmotiv, deoarece ,,era o pocitură de bătrîn gîrbov, cu barba de-un cot şi cu sprîncenele cît palma“ (v. N.D. Popescu, basmul ,,Fata din Dafin“); Basmele cu „zmei din alte locuri“ (v. Petre Ispirescu, basmul ,,Poveste ţărănească“), sau Făt-Frumos, care ajunge în „Lumea de Dincolo“. În povestea ,,Porcul cel fermecat“, o fată de împărat a plecat după Făt-Frumos, dar numai după ce i-a pîrlit pielea de „porc“ a ajuns la o căsuţă, aflată pe locurile unde „pasărea măiastră nu ajunge, darămite pămîntean“. Fata de împărat pătrunde în „Lumea de Dincolo“, unde caută o mînăstire de tămîie, deşi Sfînta Duminică o prevenise: ,,Aici e capătul unei lumi necunoscute, iar oricît ai voi tu să mergi înainte de aici, e cu neputinţă“. După ani de peregrinări, fata de împărat ajunge „la gura unei foarte vechi peşteri“ (v. similitudinile din nuvela ,,Pe Strada Mîntuleasa“, de Mircea Eliade) şi va descoperi ,,Podul Minunat“ (,,Calea“), iar după 4 ani va naşte pruncul mult aşteptat. Chiar obiceiurile rele, nefireşti şi proscrise, precum lăcomia, beţia, preacurvia, dar şi clevetirile, au „zburat“ spre noi, ca duhuri pornite din ,,Lumea Cealaltă“, ne lămureşte tot Ion Pop-Reteganul, în basmul ,,Lupul cu cap de fier“ (cu precizarea că ele au pătruns ,,de prin lacuri, fîntîni, sau peşteri“ şi subliniind, din nou, similitudinile cu Mircea Eliade). Şi iară, şi iară apare acelaşi bătrîn, cu chip ciudat, personalizat ca Barbă-Cot, care trăia în Ţinutul dracului, de pe ,,Cea’ Lume“ (v. Lazăr Şăineanu, în ,,Basmele românilor“).

Există foarte multe asemenea referiri la ,,Alt Tărîm“, la ,,Cea’ Lume“, ori la ,,Dincolo“, adesea numite ,,Tărîmul Celălalt“, sau ,,Lumea de Dincolo“.

(va urma)

SILVIU N. DRAGOMIR

COMENTARII DE LA CITITORI