Mijloace de fraudare a alegerilor în aşa-zisa democraţie actuală (3)

in Alte știri

 

 

În episoadele precedente a fost evidenţiat modul în care sînt întocmite legile electorale pentru finanţarea partidelor în campaniile electorare, care poate înlesni frauda în alegeri. La ultimele alegeri prezidenţiale, din noiembrie anul trecut, românii au putut observa faptul că în campania electorală s-a pus foarte mult accent pe votul românilor din diaspora, teama autorităţilor ajungînd, uneori, la disperare, după ce au fost comunicate procentele obţiunute de către primii doi candidaţi, ce aveau să să se înfrunte în al doilea tur de scrutin. Constatîndu-se că între cei doi candidaţi, Victor Ponta şi Klaus Iohanis, e o diferenţă de aproape 10 procente, în favoarea primului, agitaţia pentru susţinerea celui de-al doilea a luat o şi mai mare amploare, trecîndu-se, în marş forţat, la mobilizarea românilor cu drept de vot din diaspora. Totul părea că cineva încearcă să convingă lumea de faptul că mai mare valoare şi credibilitate ar avea voturile din exterior, decît cele exprimate de românii rămaşi acasă, în ciuda greutăţulor pe care le suportă datorită „ajutorului“ oferit de perfidul Occident. Forfota cea mai mare pentru susţinerea în alegeri a celui de-al doilea candidat se manifesta în Germania, că, de, Kaus Iohannis e „neamţ de-al nostru“ şi trebuie el să iasă învingător, în ciuda diferenţei consistente de procente existente între cei doi în primul tur al alegerilor. Desigur că aceeaşi frămîntare ar fi existat în diaspora şi pentru un candidat român, din rîndul celor lipsiţi de şira spinării, supuşi faţă de stăpînii occidentali şi pretenţiile acestora. Am considerat că este potrivit să subliniez faptul important că în nici o campanie electorală, fie ea pentru alegeri legislative, locale sau prezidenţiale, ori referendumurile pentru demiterea lui Traian Băsescu nu a fost atîta frămîntare ca la ultimele alegeri prezidenţiale, în care, printre candidaţi, s-a aflat şi sasul Klaus Iohannis, reprezentantul etnicilor germani din România şi al micului şi fragilului nou Partid Liberal, care, înainte de alegeri, aşa, peste noapre, îl şi aleseseră preşedinte, deşi partidul îşi adăugase la denumirea sa şi atributul de „naţional“. „Izbînda“ în alegeri a lui Klaus Iohannis – am demonstrat-o şi cu alte prilejuri – s-a datorat, în mare măsură, fraudei comise în timpul desfăşurării scrutinului, cu deosebire în secţiile de votare din afara graniţelor României. După comunicarea rezultatelor, în rîndul multor alegători din ţară, circulau zvonuri din care reieşeau îndoielile cetăţenilor asupra desfăşurării corecte a scrutinului pentru alegerea preşedintelui României, printre ele şi că unii români din străinătate ar fi primit cîte 40 de euro ca să se prezinte la urne şi să-l voteze pe Klaus Iohannis. Pe Internet, o notă în care se arăta că, în Berlin sau München, pe un trotuar, vizavi de o secţie de votare, un grup numeros de tineri scanda, cu entuziasm, numele lui Klaus Iohannis. Toate aceste manifestări pentru susţinerea în alegeri a lui Klaus Iohannis dovedesc faptul că şi prin votul, absolut justificabil, al conaţionalilor din diaspora este posibilă fraudarea alegerilor. Deci, o altă cale de a înşela, de a amăgi electoratul. Cei ce, în naivitatea lor, i-au dat votul lui Klaus Iohannis, s-au aşteptat, desigur, ca România să aibă, în acest sas, un preşedinte capabil, unul care să fie incomparabil mai bun decît precedenţii. Dezamăgirea, însă, îi cuprinde tot mai mult pe cei ce au crezut în actualul preşedinte. În presa de toate genurile apar tot mai multe şi mai dese semne că pentru Klaus Iohannis funcţia de preşedinte este o pălărie prea mare şi prea grea. Ziarista Ramona Ursu de la cotidianul „Adevărul“ (18 mai 2015, p. 8) îşi intitulează articolul: „Domnule preşedinte, nu vă mai chinuiţi cu noi, luaţi-vă Sibiul înapoi“. Să-l ia, dacă îl merită, dar s-a văzut, şi înainte de a ajunge şeful Statului Român şi după, că nu-l merită. A demonstrat acest adevăr ANI. Un alt ziarist, Liviu Avram, de la aceeaşi publicaţie (7 mai 2015, p. 8), ne spune într-un material, intitulat tot în versuri: „Un preşedinte altfel, cît să n-ai ce să faci cu el“. Într-un sondaj, publicat tot în „Adevărul“, se recunoaşte, totuşi, scăderea în popularitate a actualului preşedinte, formaţiunea care îl susţine avînd tot 3-4 procente mai mult decît formaţiunea politică aflată la Putere. De aici se vede cu uşurinţă că tot pe Klaus Iohannis ar trebui să-l suportăm, în fruntea Statului Român, după nişte eventuale apropiate alegeri. Şi ziarul „România liberă“ i-o spune franc lui Klaus Iohannis: „La ce e bun Iohannis, în afară de lansat cărţi“, articol semnat de ziaristul Cristian Câmpeanu. Apropo de lansarea de cărţi. La Bookfest (Festivalul cărţii), o nouă lansare de carte are o prezenţă mult mai redusă, faţă de prima. Aici, Klaus Iohannis mărturiseşte că a dorit să arate, nu să-l intereseze cum s-a desfăşurat campania electorală, el fiind unul dintre participanţi. Printre altele declară: „Campania electorală a fost o perioadă complicată, intensă, paralizantă şi totuşi, pentru cei care am fost conectaţi la ea, a fost o perioadă interesantă. Pentru a nu uita cum a fost această campanie electorală am vrut să reţin în scris aceste lucruri“, iar mai departe afirmă: „… a fost o campanie brutală, cu atacuri directe la persoană, cu găleţi de lături turnate în capul unor persoane“. Cu alt prilej, Klaus Iohannis caracterizează aceeaşi campanie electorală ca fiind murdară, ceea ce ne determină să ne întrebăm cine a murdărit-o. Păi, într-adevăr, avînd în vedere modul în care s-a desfăşurat, agitaţia făcută în jurul persoanei sale, atît în afara graniţelor (pînă şi în Ungaria s-au făcut declaraţii oficiale de susţinere a actualului preşedinte al României), cît şi în ţară, este uşor să descoperim cine a contribuit, în cea mai mare măsură, la murdărirea campaniei la care se face referire şi cine a atacat „ cu găleţi de lături“. Gafele pe care Klaus Iohannis le face în această înaltă funcţie sînt extrem de rare în activitatea oricărui şef de Stat. Mă limitez să amintesc aici pe ultima: decorarea unor medici şpăgari de la Spitalul de copii „Grigore Alexandrescu“. În acest material am dorit să arătăm faptul că se pune prea mult accent pe votul românilor din diaspora, în comparaţie cu românii care au rămas şi vor rămîne pe meleagurile natale. Prea multă monedă se bate pe votul conaţionalilor aflaţi, definitiv ori pe o perioadă, în afara graniţelor. De altfel, se caută şi alte mijloace prin care să se poată ajunge la fraudarea alegerilor, măcar parţial, cum ar fi votul prin corespondenţă sau cel electronic. Parcă îi văd pe badea Gheorghe din Valea Seacă şi pe leliţa Safta că, după ce au golit un ţoi de ţuică, butonează tastatura pe Internet ca să-şi dea votul pentru un oarecare candidat.

Sfîrşit

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI