Mila

in Poeme

Ajută-i, Doamne, pe bătrîni

Tu nu vezi ce uşor se moare?

Fă-i să se simtă iar stăpîni

pe trupul ca un tei în floare

Mai dă-le Tu din vlaga Ta

cînd se smeresc în faptul zilei

să aibă forţa de-a umbla

pe apa tulbure a milei

Şi de n-ar fi aşa bolnavi

mai vaporos le-ar fi veşmîntul

precum un stol de îngeri sclavi

ei poartă pe grumaz pămîntul

Respiră greu, vorbesc puţin

îşi drămuiesc sfioşi tainul

copiii care nu mai vin

le cresc paragina şi chinul

Încremenesc perechi-perechi

afumă apele-n oglindă

din patul ca magnetul vechi

de-abia mai pot să se desprindă

Şi tot întorc cu mîini de lut

pendula ruptă ca o carte

ea le-a ursit cînd s-au născut

le va fi martor şi la moarte

Bătrînii au un ritm al lor

plăpîndă umbră lasă-n soare

cînd toate oasele îi dor

pocnesc salinele în Mare

Fragilitate fără leac

le lăcrimează pîinea-n gură

ei poartă crucea unui veac

răspund cu dragoste la ură

Noi n-avem timp de jalea lor

tot ce-i nevolnic ne irită

miros a alge şi a clor

ca o fîntînă părăsită

Ei sînt oştirea de blajini

procesiuni sub Lună plină

pe fruntea lor cununi de spini

au sîngerat la rădăcină

Iar orice patimă de-a lor

se stinge-n stelele inerte

şi-n ceasul grav în care mor

ajută-i, Doamne, să ne ierte.

Corneliu Vadim Tudor

Păreri și opinii