Minerii din Anina

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

În dimineaţa plină de lumină

îţi surîde intrarea la mină.

Cobori adînc

cu bucuria tainică-n oblînc.

O nouă viaţă te cheamă

cu vrăji ce se destramă.

Galeria osteneşte dusă

pe-o linie-ngustă,

spre altă galerie cu dimensiune

robustă

şi galeriile se-ntretaie mergînd

în necunoscut.

Apar mineri cu felinare –

lucrul s-a-nceput.

Privirile se-ncumetă în oglinzi

de cărbune,

şlefuite parcă de mîini meştere

anume.

– Noroc Bun!

Ortacii îşi spun.

Undeva, spre miez de pămînt,

la cotitură,

dinamita provoacă o detunătură

şi-auzi departe un glas temut:

– Hei! Înc-un şut!

Şi printre apocaliptice genuni,

în pauze de cîntec, se pierd vagonete cu cărbuni.

Aici e-mpărăţia muncii în care

duhul aspru românesc

nu moare.

 

După lucru, cînd ies minerii

din mină,

icoanei Maicii Domnului

se-nchină.

ION TH. ILEA (1942)

COMENTARII DE LA CITITORI