Mircea Badea, deştept om!

in Alte știri

„Importantă este răzgîndirea“, constata Mircea Badea, acest băiat dezgheţat de la Antena 3. Şi avea dreptate. Adică răzgîndirea marelui politician, devenit, dintr-odată, mic, mic, mic, Crin Antonescu. Unu: de la candidatura la Preşedinţia ţării. Doi: de la înalta funcţie de preşedinte al PNL, singurul partid istoric rămas în viaţă după decesul subit al PNŢCD. Dar de ce acest politician, cu nume frumos, de floare – sincer, mie nu prea mi-a plăcut, că-mi amintea aprig de un alt penelist, şi el destul de foarte bun politician, membru al acestei formaţiuni, tuciuriul coroiat Halaicu, care a devenit, prin promisiuni mincinoase, primar al Capitalei şi i-a păstorit pe naivii bucureşteni timp de 4 ani, fără să lase măcar o amintire frumoasă, vreau să spun o realizare – de ce, dragi ,,tovarăşi şi pretini“, s-a schimbat atît de mult? De ce cotitura asta la 180 de grade, la iubitul prezidenţiabil, omul charismatic, cu surîs de fecioară nevinovată, de l-a făcut pe Tribun să-l alinte cu diminutivul îngeresc (serafic) Crinuţa? De ce această metamorfoză a îngerului, nu a vampirului, ca în superba poezie a lui Charles Baudelaire? De ce, de la vehementul contestatar, virulent critic al lui Băsescu, a ajuns, cum proorocea atotştiutorul jurnalist Mugur Ciuvică, prieten al lui Zeus?

Ce scînteie divină, ce inspiraţie politică dumnezeiască l-a putut arunca în tabăra duşmanului său declarat, cu care a fost, mereu, în conflict, în ultimii 2-3 ani? Cum a putut rupe USL-ul, ca candidat (sic!) pentru sublima funcţie de preşedinte al României şi sublimul tron de la Cotroceni al acestei alianţe cu PSD-ul lui Victor Ponta? Că de minusculul PC al lui Voiculescu nu mai încape vorba. Ce lucru magic, neştiut de sărmanul Crin, s-a petrecut în agitata lui existenţă şi ce revoluţie (revelaţie) în gîndirea lui, de a putut, cu de la sine voie şi voinţă, să schimbe macazul, astfel încît să scoată PNL-ul de la ALDE, care l-a ajutat şi a susţinut mereu România, şi să treacă, subit, cu arme şi bagaje, la acel PPE, formaţiune care ne-a denigrat tot timpul? Cum se face că, aşa, tam-nesam, Crin Antonescu a început să lingă unde scuipase, mînios, nu cu mult timp în urmă? Adică de la frumoasa iubire faţă de Ponta şi FSN, pardon, PSD, să treacă la o ură lascivă, neverosimilă pentru oricare om cu mintea-ntreagă?

Cum poţi, acum, să critici vehement ciuma roşie, cînd pînă mai ieri o adulai şi umblai peste tot (Parlament, Guvern şi alte sindrofii), braţ la braţ cu ea? Ce fapt abominabil, misterios, s-a putut petrece cu chipeşul politician de dreapta, ca să-l abată de la dreapta lui cale şi să apuce, după părerea noastră, pe o necunoscută potecă care (sic!) nu poate duce decît într-o fundătură?

Cum nu s-a gîndit domnul Crin la imposibila dragoste? Cum de nu a intuit, cu mintea lui de om inteligent, şi nu de student repetent, situaţiile ridicole în care-i aruncă, cu nonşalanţă (sic!), pe liberali şi chiar pe cei dragi?

Scena de pace şi amor ghebos dintre procuroarea comunistă şi soţia sa, Adina Vălean, mi s-a părut destul de foarte ridicolă, dar nu chiar grotescă. Cum a putut acest politician, pe care Radu Tudor l-a declarat, ritos, „cel mai mare orator al României“ – lucru exagerat, desigur, domnul Corneliu Vadim Tudor fiind, indiscutabil, cel mai abil vorbitor de Limbă română pe care îl ştim, astăzi, în viaţă -, să semneze sentinţa decesului politic cu propria mînuţă? Radu Boroianu avansa supoziţia, de Ziua Copilului, la o emisiune TV, că tot mîna ,,Băsescului“ ar fi la mijloc. Ar fi vorba despre nişte înregistrări ale Serviciilor. Dar cît de compromiţătoare să fie aceste arme şantajiste ca să-l termine (ăsta cred că e cuvîntul potrivit) pe ex-şeful liberal, personaj care părea predestinat unei mari cariere politice? Acum totul pare că s-a sfîrşit, vorba poetei. Deşi, mărturisim, nu prea ne-am dat în vînt după marele Crin Antonescu, regretăm, sincer, ieşirea lui, nu prea glorioasă, chiar şifonată, din scenă. ,,C’est la vie!“, cum spunea, hîtru, un amic de-al meu.

George Militaru

P.S.: Mă întorc la Mircea Badea, care, orice s-ar spune, e un om destul de foarte deştept. Iată cîteva reflecţii ale acestuia, într-o emisiune TV: „Traian Băsescu – la balamuc! Acum!“ (ţipa omul de televiziune, n.n.). Şi îşi continua logica impecabilă: „Cine e mai bun? Unul care loveşte un copil – şi nici măcar nu e al lui -, sau unul care scuipă, pe chelie, un individ?“. Raţionamentul bădesc mi se pare bun. De ce Traian Băsescu n-a fost vîrît la balamuc, şi zglobiul ăla, care şi-a arătat simpatia faţă de şeful nostru de stat, oferindu-i o ditamai flegma în ochi, o flegmă drăgăstoasă şi drăgălaşă, a fost reţinut? Dragi tovarăşi, păi nu e cinstit!

COMENTARII DE LA CITITORI