Mistere antice: Piramida lui Keops şi Sfinxul (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Una dintre cel mai bine cunoscute prezentări recente ale acestei opinii este referitoare la Sfinx, faimoasa siluetă culcată de lîngă piramidele de la Gizeh. În 1979, John Anthony West a publicat „Serpent in the Sky“, în care susţine că Sfinxul este cu mult mai vechi decît cei 4.700 de ani consideraţi în mod normal ca perioadă a existenţei lui de către egiptologii ortodocşi şi că structura sa grav deteriorată prezintă urme care sînt dovezi de eroziune prin acţiunea apei. De vreme ce Egiptul de nord a fost arid în ultimii 4.700 de ani, Sfinxul trebuie să fi fost construit la o dată mult mai timpurie decît cea recunoscută în mod obişnuit, după care a suferit un grav proces de eroziune acvatică, mult înainte ca istoria vechiului Egipt să fi „început”. West a sugerat că Sfinxul ar putea fi vechi de 17-19.000 de ani. Un alt binecunoscut egiptolog neortodox, Robert Schoch, a sugerat că deteriorarea se poate să fi început în 10-8000 î.Chr. Egiptologii ortodocşi au respins în unanimitate acest punct de vedere, susţinînd că inundaţii de mare anvergură se petreceau la Gizeh la intervale regulate şi frecvente, iar acestea sînt răspunzătoare pentru deteriorări.

Această teorie, că Sfinxul este uimitor de vechi, devansînd cu multe mii de ani datarea normală a Egiptului antic, este, de asemenea, în acord cu un întreg gen de lucrări neortodoxe despre lumea veche, care susţin că civilizaţii avansate au existat cu multe zeci de mii de ani în urmă şi au pierit într-o catastrofă sau un şir de catastrofe din trecutul îndepărtat. Probabil că cel mai bine cunoscută prezentare a acestui punct de vedere a fost făcută de un profesor american de antropologie, Charles Hapgood, care a susţinut înainte de moartea sa, survenită în 1982, că au existat civilizaţii avansate în America şi în ceea ce acum este Antarctica (pe atunci, desigur, neacoperită de gheaţă) cu 100.000 de ani în urmă. Cărţi cu răspîndire largă, precum „The Atlantis Blueprint“ (2001) de Rand Flem-Ath şi Colin Wilson, „Ancient Traces“ (Londra, 1998) de Michael Baigent şi „Lost Civilizations of the Stone Age“ (Londra, 1998) de Richard Rudgley au făcut această temă extrem de cunoscută. Încă şi mai radicali sînt arheologii/

antropologii neortodocşi care susţin că oamenii au apărut pe Pămînt, aparent atingînd înalte niveluri de civilizaţie, cu milioane de ani în urmă. Probabil că cea mai cunoscută prezentare a acestei opinii este „Forbidden Archeology: The Hidden history of the human Race“ (San Diego, CA, 1993), de Michael Cremo şi Richard L. Thompson, un catalog de 914 pagini al anomaliilor arheologice şi antropologice ignorate sau neluate în seamă de universitarii convenţionali, care este considerat deja o lucrare clasică. Dincolo de aceasta, eu nu propun să mergem. Nu sînt calificat să evaluez dovezile prezentate în nici una dintre aceste lucrări şi pot doar să semnalez că ele există şi, poate, să întreb de ce nu sînt mai deschis discutate sau evaluate.

Sfîrşit

William D. Rubinstein

(Text reprodus din volumul „Mistere ale istoriei“)

Mistere antice: Piramida lui Keops şi Sfinxul (3)

COMENTARII DE LA CITITORI