Misterele Planetei Terra (77)

in Lecturi la lumina ceaiului

Construirea piramidelor este fundamentată şi executată tot pe învăţăturile şi tehnologia lor. Capitala „urmaşilor lui Horus“ era la Thini (Abydos). Domnia lor a fost în ceaţă pînă la descoperirea mormintelor subterane de la Faytah. Atunci au fost descoperite numele unor regi necunoscuţi: Djet, Den, Ti, Quad.

Dinastiile thinite sînt considerate a fi cele mai vechi, rămînînd şi ele în umbră, pentru că faraonii de mai tîrziu, care aveau obsesia declarării tuturor strămoşilor, nu au ajuns niciodată mai departe de Menes. Cu toate că dogma dinastică pretindea înşiruirea ascendenţei pînă la Horus, fiindcă acesta era un Norus încarnat sau, în limbajul inspirat de noile descoperiri genetice, un descendent direct, în sens biologic, al „Celor Veniţi de Sus“, dintre care el era ultimul exponent. De ce nu se făcea referire la această ascendenţă glorioasă, justificatoare pentru puterea absolută a tronului celor două Egipturi? Nici un faraon uman nu a făcut aceasta. Fiindcă preoţii, de la bun început, au încerca să transforme în mit, în religie, adevărul.

Legăturile acestor preoţi cu „Frăţia Şarpelui“ sînt, deja, o certitudine. Dacă nu ne înşelăm, înalţii prelaţi ai cultului solar au întemeiat această primă şi esenţială societate secretă în vederea tăinuirii apariţiei umanităţii. Au reuşit.

Ce-i drept, a fost un proces lung, de cîteva milenii, rezultatele fiind evidenţiate în cărţile de istorie: Ra, zeul Soare, Osiris, ipostaza sa diurnă, ucisă de Set în fiecare noapte şi renăscută în fiecare zi, nu sînt percepuţi ca foşti regi aparţinînd dinastiei divine. Aşa, poporul a reuşit să uite realitatea străină, extra-terestră, întipărită în sîngele conducătorilor săi şi în civilizaţia de care se simţea mîndru. O întreagă lume de fiinţe palpabile, o întreagă istorie a împreunării acestora cu oamenii neajutoraţi, a fost deghizată în basme. Acesta este şi motivul pentru care, deocamdată, cercetătorii britanici nu au emis nici un comunicat oficial în ce priveşte descoperirile lor. Un lucru este cert: în Egiptul Antic a avut loc încrucişarea extratereştrilor cu fiinţe umane.

Într-o recentă comunicare se relatează despre cîţiva savanţi care au intrat într-un tunel din Africa de Vest care se continua sub ocean, în direcţia regiunii în care se presupune că ar fi existat Atlantida.

Se afirmă că savanţii au ajuns într-un oraş subteran în care erau multe utilaje mecanice şi autovehicule cu motoare puternice. Cît adevăr este în cele spuse nu putem şti, pînă nu vor apărea altele, care să confirme cele relatate.

Un alt raport se referă la descoperirea unui oraş din adîncuri de către savanţii brazilieni, la care au ajuns printr-un tunel subteran, deschis lîngă graniţa dintre statele Parana şi Santa Catarina.

Oraşe subterane au mai fost descoperite în zona podişului Matto Grosso, intrările lor fiind păzite de indieni din triburile Chavantes şi Bat.

După 3 ani de cercetări în Brazilia pentru descoperirea intrărilor în lumea subterană, exploratorul care ne-a relatat faptele a ajuns la concluzia că nu este necesară căutarea oraşelor subterane ale atlanteenilor în Munţii Roncador din Matto Grosso, aşa cum a procedat colonelul Gawcett. Pentru că statele Parana şi Santa Catarina sînt străbătute de o reţea de tuneluri atlanteene, care conduc spre oraşele subterane.

(va urma)

TIM GREEN BELLEY, DAVID CHILDRESS

COMENTARII DE LA CITITORI