Misterele Planetei Terra (82) Nedumerire (3)

in Alte știri

Într-un text cu circulaţie redusă, soţii William Hefferlin, cîndva stabiliţi în San Francisco, azi aflîndu-se printre cei circa 2.000 de locuitori ai Rainbow City, au descris astfel prima vizită a lui Emery:

Emery şi-a tras la mal nava în apropierea templului din Rainbow City. Acolo exista un spaţiu suficient de mare pentru a acosta nava, fără probleme, în apropierea unor copaci înalţi.

A rămas uimit cînd a văzut structurile înalte din faţa sa. Turnurile parcă pluteau în aer. Clădirile piramidale îl captivau, ultimele avînd baza precum templul. Luminile străluceau în jurul templului şi pe străzile care porneau din Piaţa Templului.

Emery şi micul grup care îl însoţea au intrat în templu. Ceea ce au văzut acolo este de domeniul fantasticului. Lumini colorate feeric străluceau peste tot.

Unele roşii strălucitoare, altele de un portocaliu ţipător şi unele violete, mai puţin strigătoare. Culorile predominante erau foarte moi, cu tonuri mai puţin evidente. Toate luminile eveau un efect plăcut, fară a supăra ochiul.

Grupul a intrat printr-un set de uşi, aflat la parterul templului. La intrarea în templu existau cîteva trepte, după care se ajungea într-o sală uriaşă. Pe alte trepte se cobora într-o altă cameră, aflată sub marea sală de la parter.

Şi aceasta era foarte mare. Aici existau cîţiva stîlpi de susţinere şi mese, pe care se aflau surse de lumină. Pe mesele şi rafturile din camera subterană se aflau o mulţime de cărţi. Totul avea dimensiuni mai mari decît cele obişnuite, de unde se deduce că cei ce au construit toate acestea erau mai înalţi decît oamenii obişnuiţi, cel puţin de 2,5 metri.

Într-un colţ al camerei se afla un fotoliu cu braţe mari, care păreau a fi tastaturi cu caractere foarte ciudate. Atîrnînd de un cîrlig, în spatele fotoliului, mult mai înalt decît al fotoliilor obişnuite, se afla o carte. Fotoliul avea o cască prinsă în partea de sus a spatelui, cu ajutorul unor sloţi, aşa putînd fi ridicată sau coborîtă după dorinţă. Din cască, din picioarele şi din spatele fotoliului ieşeau mai multe cabluri, care intrau într-un perete aflat în spatele său. Acolo se aflau butoane, cursoare, indicatoare, clapete, ceea ce m-a făcut să cred că pe acel perete se găsea centrul de comandă.

O lumină artificială, difuză, strălucea în cameră, nelăsînd nici o umbră.

Emery şi cei care îl însoţeau nu au atins nici un obiect aflat în cameră, pentru că li se părea totul deosebit de ciudat. Totuşi, ei erau foarte curioşi să afle ce există în acel templu.

Emery a examinat cu atenţie lampa-veioză aflată pe masă, dar nu a descoperit nici un comutator şi nici un buton. Şi aceasta, fiind bine fixată pe masă, nu putea fi mişcată. Cînd Emery şi-a pus o mînă pe lampă, ea s-a întors uşor.

Apăsînd mai puternic, o rază de lumină strălucitoare s-a îndreptat spre capătul mesei, în direcţia unei cărţi aflată acolo. Deschizînd cartea la întîmplare, o voce venită din aceasta a început să vorbească într-o limbă necunoscută.

(va urma)

TIM GREEN BELLEY,

DAVID CHILDRESS

COMENTARII DE LA CITITORI