Misteriosul Conte de Saint-Germain trăieşte, oare, şi astăzi? (2)

in Alte știri/Așa vă place istoria

Principiile diseminate prin Contele de Saint-Germain erau, neîndoielnic, rozicruciene la origine şi pătrunse de doctrinele gnosticilor. Contele a fost spiritul în mişcare al rozicrucianismului, pe parcursul Secolului al XVIII-lea – posibil, conducătorul acestui ordin, suspectat de a fi fost marea putere din spatele Revoluţiei Franceze. Există, de asemenea, motive să credem că ,Zanoni”, renumitul roman al Lordului Bulwer-Lytton, vorbeşte, de fapt, despre viaţa şi faptele lui Saint-Germain.

Contele este privit, în general, ca o figură importantă din perioada timpurie a Francmasoneriei. În orice caz, de-a lungul vremii au fost făcute eforturi însemnate şi repetate de a-i discredita orice filiaţie masonică. ,,Maags of London” oferă spre vînzare o carte de buzunar cu conţinut masonic, în care apar semnătura Contelui de Saint-Germain şi cea a Marchizului de Laffayette. Totuşi, este un fapt stabilit, dincolo de orice îndoială, că Saint-Germain a fost atît mason, cît şi templier; de fapt, memoriile lui Cagliostro cuprind o afirmaţie directă despre propria sa iniţiere în Ordinul Cavalerilor Templieri, prin intermediul lui Saint-Germain. Multe dintre personajele ilustre cu care se asocia Contele erau masoni de rang înalt, şi s-au păstrat suficiente memorandumuri cu privire la discuţiile pe care le-au purtat, pentru a demonstra că Saint-Germain era un maestru al cunoaşterii francmasonice.

Doamna d’Adhemar, care a cules atît de multe anecdote din viaţa „omului minune“, a copiat dintr-o scrisoare a lui Saint-Germain următoarele versuri profetice, anunţînd momentul prăbuşirii Imperiului francez: ,,Se apropie cu paşi repezi vremea/ Cînd imprudenta Franţă,/ Cuprinsă de ghinion,/ Se va acoperi de crimă/ Şi ne va veni în minte un iad,/ Aşa cum Dante 1-a descris./ Vom vedea căzînd sceptrul,/ cădelniţa, ierarhia,/ Turnuri şi blazoane, chiar şi/ Steagul cel alb./ Rîuri învolburate de sînge/ Vor curge în fiecare oraş;/ Aud numai hohote de plîns/ Şi văd exiluri./ Din toate părţile, civilii se ceartă/ Între ei; zbierete puternice/ Şi ţipete îngrozitoare, de peste tot./ Virtutea o ia la sănătoasa/ Iar din voturile Adunării se ivesc/ Voturile morţii./ Dumnezeule mare, cine se poate împotrivi/ Judecătorilor criminali?/ Şi în ce cumplit august/ Văd săbiile fulgerînd!”.

Maria Antoaneta a fost foarte tulburată de natura teribilă a profeţiilor şi a întrebat-o pe doamna d’Adhemar ce părere are despre semnificaţia lor. Doamna a răspuns: „Sînt îngrozitoare, dar, cu siguranţă, ele nu o pot afecta pe Majestatea Voastră“.

Doamna d’Adhemar povesteşte, de asemenea, o întîmplare dramatică. Saint-Germain s-a oferit să o întîlnească pe Marchiză, la biserică, înaintea slujbei de la orele 8. Doamna a venit la locul de întîlnire în lectica ei şi a reţinut următoarea conversaţie care s-a purtat între ea şi misteriosul adept:

Saint-Germain: Eu sînt Cassandra, profetul răului… Doamnă, cine seamănă vînt culege furtună… Nu pot să fac nimic; mîinile îmi sînt legate de o forţă mai presus de mine.

Doamna: O veţi vedea pe regină?

Saint-Germain: Nu; ea este condamnată.

Doamna: Condamnată la ce?

Saint-Germain: La moarte.

Doamna: Şi dvs. la fel?

Saint-Germain: Da, ca şi Cazotte. Întoarceţi-vă la palat; spuneţi-i reginei să fie cu băgare de seamă, căci această zi va fi fatală pentru ea…

Doamna: Dar Marchizul de Lafayette?

Saint-Germain: Un balon umflat cu aer. Chiar acum, ei încearcă să-i decidă soarta: dacă va fi instrument, sau victimă; pînă la prînz, totul va fi hotărît… Ceasul liniştii a trecut, iar deciziile Providenţei trebuie duse la îndeplinire.

Doamna: Ce vor ei?

Saint-Germain: Căderea totală a Bourbonilor. Îi vor alunga de pe toate tronurile pe care stau în prezent; în mai puţin de un secol, toţi cei din neamul lor vor coborî la statutul unor simpli indivizi particulari. Franţa – ca regat, republică, imperiu şi sistem de guvernămînt mixt – va fi tulburată, agitată, sfîşiată. Ea va trece, din mîna celor din clasa tiranilor, la cei care sînt ambiţioşi şi lipsiţi de merit.

Contele de Saint-Germain a dispărut de pe scena misticii franceze la fel de brusc şi de inexplicabil cum a apărut. Nu se mai cunoaşte nimic, cu certitudine, după această dispariţie. Transcendentaliştii susţin că el s-ar fi retras în Ordinul secret care l-a trimis în lume cu un scop anume. Îndeplinindu-şi această misiune, el a dispărut fără urmă. În „Memoriile vremii mele“, de Karl von Hessa-Kassel, găsim cîteva amănunte referitoare la ultimii ani de dinaintea morţii, sau a dispariţiei acestui mare adept. El era profund interesat de misteriile oculte şi masonice, iar o societate secretă, al cărei iniţiator era, ţinea întruniri periodice, unde se dezbăteau aceste subiecte. Scopurile acestei organizaţii erau similare, dacă nu identice, cu cele ale Ritului egiptean, al lui Cagliostro. De fapt, din studierea fragmentelor lăsate de Hessa-Kassel, pretenţia lui Cagliostro, că Saint-Germain ar fi fost iniţiat în Masoneria egipteană, este demonstrată dincolo de orice îndoială. „Omul-Minune“ este prezent la cîteva dintre aceste întîlniri secrete şi, dintre toţi cei pe care i-a întîlnit şi i-a cunoscut de-a lungul vieţii, a avut încredere în Prinţul Karl mai mult decît în oricare alt om.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI