Misteriosul Conte de Saint-Germain trăieşte, oare, şi astăzi? (3)

in Așa vă place istoria

Ultimii ani ai vieţii cunoscute a lui Saint-Germain au fost, aşadar, împărţiţi între munca de cercetare experimentală în domeniul alchimiei, împreună cu Hessa-Kassel şi Şcoala Misterului, de la Louisenlund, Comitatul Schleswig, unde se discutau probleme filozofice şi politice. Potrivit versiunii populare, bazată pe spusele Principelui Karl, Saint-Germain a murit, în cele din urmă, în 1784. Circumstanţele stranii legate de trecerea lui în veşnicie ne fac să bănuim că a fost vorba de o înmormîntare simulată, asemănătoare celei făcute adeptului englez, Lordul Bacon. S-a scris că „O mare incertitudine şi nesiguranţă învăluie ultimele sale zile, deoarece nu se poate avea încredere în anunţarea morţii unui iluminat de către altul, căci, după cum este bine cunoscut, toate mijloacele de a-i asigura sfîrşitul erau justificabile, potrivit codului lor, şi probabil că a fost în interesul societăţii ca Saint-Germain să fie considerat mort“. În acest sens, H. P. Blavatsky observă: „Dacă el a murit, cu adevărat, la timpul şi locul menţionate, nu e, oare, absurd să presupunem că ar fi fost îngropat fără pompă şi ceremonie, şi fără supervizarea oficială şi consemnarea în registrele Poliţiei, acte care însoţesc funeraliile oamenilor de rangul şi notorietatea lui? Unde sînt aceste dovezi? El a ieşit din atenţia publicului cu mai mult de un secol în urmă, cu toate că nici un volum de memorii nu cuprinde aceste date. Un om care a trăit atît de mult, aflîndu-se permanent în atenţia publicului, nu putea să dispară – dacă a murit, cu adevărat, atunci şi acolo – fără să lase nici o urmă în acest sens. Mai mult, la această probă negativă se adaugă cea pozitivă, potrivit căreia Saint-Germain a trăit încă mulţi ani după 1784. Se spune despre el că ar fi avut cea mai importantă întrevedere particulară cu Împărăteasa Rusiei, în 1785, sau în 1786, şi că i-ar fi apărut prinţesei de Lambelle, pe cînd aceasta stătea înaintea Tribunalului, cu cîteva minute înainte ca ea să fie doborîtă şi un călău să îi taie capul; de asemenea, el i s-ar fi înfăţişat şi lui Jeanne Dubarry, atunci cînd celebra amantă a lui Ludovic al XV-lea aştepta pe eşafod, la Paris, lovitura ghilotinei, în Zilele Terorii, din 1793“.

La acestea ar trebui să adăugăm că Vicontele de Chalons, la întoarcerea sa în ţară, în 1788, dintr-o misiune diplomatică la Veneţia, a afirmat că a stat de vorbă cu Contele de Saint-Germain în Piaţa San Marco, în seara dinaintea plecării sale. Contesa d’Adhemar l-a văzut, de asemenea, şi a vorbit cu el după presupusa lui moarte, iar ,,Encyclopedia Britannica” scrie despre Saint-Germain că a participat la o conferinţă masonică la cîţiva ani după ce s-a raportat moartea lui. În încheierea unui articol despre identitatea misteriosului conte, Andrew Lang scrie: „A murit, într-adevăr, Saint-Germain în Palatul Prinţului Karl von Hessa, în jurul anilor 1780-1785? Pe de altă parte, a scăpat el din închisoarea franceză în care Grosley crede că 1-a văzut, în timpul Revoluţiei? A făcut cunoştinţă cu Lordul Lytton, pe la 1860? Este, el, misteriosul sfătuitor moscovit al lui Dalai Lama? Cine ştie? În orice caz, acest personaj este un miraj al scriitorilor de memorii din Secolul al XVIII-lea“.

Adevăratul scop pentru care a trudit Saint-Germain trebuie să rămînă ascuns pînă în zorii unei noi ere. Homer se referă la Lanţul de Aur, prin care zeii au conspirat să lege Pămîntul de vîrful Olympului. În fiecare epocă apar cîţiva oameni ale căror cuvinte şi fapte demonstrează clar că ei se află la un cu totul alt nivel al cunoaşterii, diferit de restul societăţii. Umanitatea este condusă, în perioadele critice ale dezvoltării civilizaţiei, de forţe misterioase, aşa cum sînt ele personificate în excentricul Conte de Saint-Germain. Pînă nu recunoaştem realitatea forţelor tainice în opera de fiecare zi, nu putem înţelege nici sensul omului, nici al lucrării sale. Pentru cei înţelepţi, Saint-Germain nu este o minune – pentru cei care sînt limitaţi de credinţa în caracterul inevitabil al lucrurilor obişnuite, el este, într-adevăr, un magician, care sfidează legile naturii şi tulbură suficienţa pseudo-învăţaţilor.

Sfîrşit

COMENTARII DE LA CITITORI