Misteriosul tărîm Shambala (II)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Peştera Ialomiţei

Un alt loc sacru al tradiţiei spirituale dacice străvechi este şi Peştera Ialomiţei. Legendele asociază mari mistere cu această peşteră. Se spune că aici aveau loc iniţierile dacice, iar unii cred că aceasta era peştera lui Zamolxis. Chiar şi printre călugării care locuiesc acolo, la schit, circulă poveşti despre pasaje tainice, prin care se poate trece direct în Shambala, lumea nevăzută a Înţelepţilor. Dar iată relatările unor persoane care au trecut pe acolo: „Eram un grup destul de mare şi am pornit spre Peştera Ialomiţei. Cînd am ajuns acolo, ne-am oprit să medităm în întuneric. La început, acest lucru a fost inconfortabil, însă, după puţin timp, am început să percep întunericul ca pe ceva viu, cald şi chiar luminos. Mă simţeam din ce în ce mai sigur pe mine şi protejat, pentru că acel întuneric era un fel de barieră între mine şi alte lumi. Mi-am dorit, atunci, din tot sufletul, să translatez în lumea Shambalei. Am simţit ceva ca un fel de aruncare, ca şi cum m-aş fi dus cu pieptul înainte, pentru a sparge acea barieră subtilă. Am perceput, apoi, cum ea s-a rupt instantaneu, după care am fost catapultat într-o lume plină de lumină şi culoare. Am certitudinea că aceasta a fost o proiecţie autentică în lumea Shambalei, pentru că, ulterior, am avut posibilitatea să experimentez foarte mult, în diferite circumstanţe, proiecţii astrale în Shambala“. (Bogdan, 25 ani)

Lîngă Peştera Ialomiţei există şi o peşteră mai mică, unde mai mulţi yoghini au mers să mediteze, să urmărească, în special, întrepătrunderea cu lumea Shambalei. „Am mers, împreună cu un grup de prieteni, să medităm în această peşteră. Trei dintre noi erau înăuntru, meditau, iar ceilalţi doi erau la intrarea în peşteră, se odihneau. La un moment dat, am început să auzim zgomote slabe – toţi cei care eram în peşteră am avut aceleaşi percepţii, cu o acurateţe şi similitudine uluitoare pentru noi. Auzeam tot felul de voci, în special bărbăteşti, ca şi cum erau mai mulţi oameni strînşi la o adunare. Se auzeau din ce în ce mai aproape, noi crezînd că era cineva la intrarea în peşteră, însă, colegii noştri de afară ne-au asigurat că nu fusese nimeni, ei menţinînd o linişte perfectă. Ne-am dat seama că nu înţelegem limba în care vorbesc acei oameni, deşi părea foarte familiară. Apoi, s-a făcut linişte, şi, la un moment dat, a început un fel de ritual, însoţit de incantaţii, care ne-au indus la toţi, pentru cîteva ore, o stare de transă. Am fost siguri că e vorba de un ritual pentru pacea pe Pămînt (…) În noaptea aceea, am dormit cu toţii la gura peşterii şi am avut vise extraordinar de frumoase, în care se făcea că hoinăream prin lumea Shambalei“. (Cristina, 30 ani)

Insula Şerpilor

Este un loc privilegiat, unde se spune că a existat un templu închinat lui Apollo, pe care ruşii l-au demontat piatră cu piatră, transportînd, în Secolul XIX, lespezile la Moscova. Astfel, vestigiile au dispărut complet. Insula Şerpilor, sau Insula Albă este strîns legată de tradiţia Shambalei, iar faptul că Emil Constantinescu a cedat, în mod absurd, această insulă Ucrainei, este cel puţin bizar. Deşi acolo nu mai există nimic, probabil că vom descoperi multe taine, în momentul cînd va fi permis, din nou, să se viziteze această insulă.

Histria

Histria este cetatea de la malul Mării, unde s-a dezvoltat, în Antichitate, o tradiţie spirituală puternică şi autentică şi unde rezonanţa cu lumea Shambalei este, şi acum, vie. „Atunci cînd ne-am apropiat de Histria, pe şoseaua spre Constanţa, am remarcat tot felul de manifestări luminoase, de excepţie, pe cer. Raze care se conturau într-un mod mirific, curcubee şi explozii de culori întregeau acest tablou. Deşi nu intenţionam să vizităm Histria, am simţit că toate aceste manifestări erau un semn pentru noi, aşa că am mers pînă la ruinele cetăţii. Acolo, într-o stare de contemplare profundă, am simţit cum cerul se deschide pentru noi. Spontan, am început să medităm la lumea Shambalei. Am perceput foarte clar răspunsul, plin de graţie, al Regelui Lumii, iar în momentul în care am deschis ochii, acesta ne-a încîntat sufletele cu un nou curcubeu. Am interpretat acest curcubeu ca pe un semn divin, ca pe o punte care leagă lumea fizică de cea nevăzută. A fost un moment extraordinar, de neuitat“. (Alin, 40 ani)

Vin luptătorii Luminii

Deşi profeţii celebre (precum cele ale lui Sundar Singh şi Serafim de Sarov) afirmă că România va deveni, în viitor, principalul centru spiritual al planetei noastre, aceleaşi previziuni avertizează că, „aici, pe teritoriul României, va fi dusă bătălia cea mai aprigă atît în lumea văzută, cît şi în cea nevăzută“. Aceasta va fi lupta decisivă între forţele Binelui şi forţele Răului. Este vorba, de fapt, de acelaşi „război final“, descris de tradiţionalele profeţii tibetane şi mongole ale Shambalei. În această luptă, Regele Shambalei va conduce forţele Binelui. Regăsim în picturile religioase tibetane şi mongole această imagine eroică a Regelui Shambalei, călare, în fruntea armatei sale. Încă de la jumătatea Secolului al XX-lea, Nicholas Roerich afirma că „generalii“ acestei oştiri ai Luminii au început să se nască în planul fizic, pentru a participa la confruntarea finală cu forţele demonice şi satanice. Din profeţiile Shambalei, referitoare la viitorul spiritual al României, înţelegem că fiecare dintre noi poate lua parte la această luptă cu Răul şi Întunericul, toţi putem fi adevăraţi luptători ai Luminii divine. Aceste profeţii tradiţionale, cu rezonanţe arhaice şi atemporale deopotrivă, sînt pline de inspiraţie, te fac să speri, iar pentru adevăratul căutător spiritual, speranţa este o inestimabilă comoară.

Sfîrşit

Conf. univ. dr. MONICA DASCĂLU

COMENTARII DE LA CITITORI