Misterul fiinţelor cu aripi (4)

in A nu se citi noaptea

La 24 noiembrie 1966, alte 4 persoane semnalau prezenţa, în Point Pleasant, a unei fiinţe uriaşe, cu ochi roşii. Toate celelalte mărturii sînt relativ asemănătoare.

Evenimentele au făcut, însă, ca regiunea să fie invadată de ziarişti, de echipe de televiziune şi chiar de oameni veniţi din cele mai îndepărtate colţuri ale Statelor Unite. Cu toate acestea, se pare că „omul-liliac“ nu apărea decît acolo unde nimeni nu se aştepta. La 25 noiembrie 1966, orele 7,15, un tînăr cizmar, pe nume Thomas Urg, în timp ce se deplasa cu maşina pe Şoseaua 62, zăreşte, pe marginea drumului, o arătare cu aspect uman, de culoare gri, care îşi desfăcu aripile mari şi se ridică drept în sus – la fel cum decolează un elicopter. Arătarea l-a însoţit, zburînd deasupra maşinii, pînă la intrarea în Point Pleasant. Ajuns la Poliţie, cizmarul, înspăimîntat, declară că în acel moment nu a resimţit deloc teamă; ea l-a cuprins treptat şi, în cele din urmă, abia după ce a scăpat de urmăritor, groaza a pus complet stăpînire asupra sa. Era o teamă ciudată, greu de explicat. Omul nu a putut să spună decît că era ceva în neregulă cu toată întîmplarea aceea. Probabil, se referea la faptul că era straniu tot ceea ce se petrecea… Apoi, în zilele următoare, au fost semnalate mai multe „păsări-gigant“ în Ohio şi Pennsylvania, la nord de Point Pleasant. Exemplele, deci, nu lipsesc.

În timpul războiului din Vietnam, unul dintre cele mai bizare evenimente de acest tip a avut loc la Da-Nang, în mijlocul verii anului 1969. Într-o noapte, între orele 1 şi 1,30, Earl Morrison şi 2 camarazi de arme din Divizia I de Infanterişti Marini, în timp ce erau de gardă, au observat pe cer o apariţie ciudată, care părea să se îndrepte spre ei. Pe măsură ce ea se apropia de locul în care se aflau, cei 3 militari au putut să vadă că aceasta avea silueta unui nud de femeie, că era de culoare neagră, dar că răspîndea în jur o aură de lumină verde şi zbura cu ajutorul unor aripi enorme, ce semănau cu cele ale unui liliac. Cînd a trecut pe deasupra lor, la o înălţime mai mică de 4 metri, soldaţii au reuşit să distingă, în amănunt, trăsăturile creaturii: aripile – potrivit mărturiei lui Morrison – se mişcau cu o mare viteză, iar braţele, alipite aripilor, păreau să nu aibă oase. Cei 3 militari nu au auzit nici un sunet care să fi fost produs de „femeia-pasăre“, dar, înainte ca aceasta să îi depăşească, ei au detectat un zgomot caracteristic fîlfîitului de aripi.

La începutul anului 1970, oraşul Ixtapalapa, din Mexic, a fost scena unei întîmplări dintre oameni şi monştrii zburători. Doi zidari au fost surprinşi, în timp ce lucrau la construcţia unei case, de un uşor zumzăit. Cînd şi-au îndreptat privirile în sus, au remarcat două fiinţe „plutind în aer“, nu prea departe de locul în care se aflau; acestea aveau cca. 2 metri înălţime şi păreau îmbrăcate în argint. Deşi corpul celor două creaturi era asemănător unor păsări gigantice, ambele aveau capul lipsit de pene, dar nu aveau nici nas, nici gură. Ele au dispărut foarte repede din faţa celor 2 zidari, părînd să se fi speriat de ei.

La 21 mai 1973, în Kristianstad, Suedia, un grup de localnici a observat o „uriaşă pasăre neagră“, zburînd deasupra locului unde se afla, la vreo 30 de metri înălţime. Unul dintre martori avea un aparat foto cu teleobiectiv, dar, cînd a vrut să expună imaginea, şi-a dat seama că filmul se blocase. Sau… a fost blocat.

În 1976, o creatură corespunzînd descrierii monstrului zburător Tengu, din legendele japoneze, a început să fie semnalată într-o succesiune de apariţii, care au avut loc în sud-vestul regiunii Cornwall, din Anglia. Ciudata fiinţă, care, mai tîrziu, a fost denumită „Omul-bufniţă“ (Owlman), a fost zărită, pentru prima oară, în cursul zilei de 17 aprilie. Martorii principali sînt June şi Vicky Melling, două fetiţe, în vîrstă de 12 ani şi, respectiv, 9 ani, din localitatea Mawman. Ele povestesc că au auzit un sunet înspăimîntător, venind de deasupra turlei bisericii din sat.

În noaptea de 3 iulie, Sally C. şi Barbara P., ambele în vîrstă de 14 ani, relatează că, în timp ce se plimbau în pădurea de lîngă aceeaşi biserică din satul Mawman, au început să desluşească un sunet asemănător celui scos de bufniţă, dar cu mult mai puternic, venind de la o depărtare de cîteva zeci de metri. Scrutînd mai atent zona de unde auziseră sunetul, le-a fost dat să vadă o creatură uriaşă, „mare cît un om“, asemănătoare cu o bufniţă, şi cu nişte ochi roşii, care luceau în întuneric. Atît de neobişnuită era pasărea uriaşă, încît, la început, fetele au crezut că era vorba de cineva care se costumase în felul acela, încercînd, astfel, să le sperie. Au început să rîdă, dar rîsul li s-a transformat în ţipete de groază în momentul în care monstrul s-a înălţat în aer, arătîndu-şi ghiarele, care erau, mai degrabă, nişte cleşti uriaşi. În fine, cîteva ore mai tîrziu, în dimineaţa de 4 iulie, surorile Greenwood se plimbau prin aceeaşi pădure de lîngă biserica din sat, cînd, aşa cum au mărturisit după aceea, au văzut aşezată, printre crengile unui copac, o făptură asemănătoare cu un om uriaş. Cînd aceasta le-a observat pe fete, a zburat imediat, dispărînd rapid din raza lor vizuală. Una dintre surori, Jane Greenwood, a oferit descrierea cea mai cuprinzătoare a monstrului: „ochi oblici, de un roşu intens, o gură foarte mare şi nişte cleşti negri uriaşi, ca de crab“. Tînăra a mai observat că „Omul-bufniţă“ avea pene şi un trup cu forme umane, de culoare argintie. Este util de ştiut că localnicii din satul Mawman au semnalat apariţia, pe cer, a unui OZN, precum şi o serie de întîlniri cu un alt monstru, cunoscut sub numele de Morgawr, pe lîngă rîul care curge la doar cîţiva kilometri distanţă de biserica din sat. Se pare că tot despre „Omul-bufniţă“ era vorba şi în relatarea unei fete de 16 ani, înregistrată în ziua de 4 iunie 1978: „Un monstru, ca un diavol, zbura printre copacii de lîngă vechea biserică“…

Sfîrşit

LIVIU PREDESCU

COMENTARII DE LA CITITORI