Misterul minţilor strălucite (10)

in Lecturi la lumina ceaiului

Michael Scot a trecut, apoi, în serviciul împăratului Frederic al II-lea, care îşi avea curtea în Sicilia. Este cunoscut faptul că Frederic nu se bucura de o bună sănătate, fiind fragil şi nevrozat, asemenea lui Ludovic al II-lea al Bavariei, protector al marelui compozitor german Richard Wagner. Precum Ludovic al II-lea, ce avea să se nască peste cîteva secole, Frederic a încurajat artele, ştiinţele şi cultura, dar şi astronomia şi alchimia, blamate atunci şi acum.

Reputaţia lui Michael Scot era atît de grozavă, încît marele poet italian Dante îl plasează în cartea sa „Infernul“, printre cei mai mari magicieni. Unul din marile sale merite este şi acela că l-a făcut cunoscut pe Aristotel, prin traducerile din ebraică şi arabă. În perioada petrecută în Sicilia, a publicat 3 cărţi, al căror conţinut se îndepărtează de cel a ştiinţelor oficiale. Cunoscuta „Encyclopedia Britannica“ îi reproşează prolixitatea, incoerenţa şi lipsa de spirit critic. Pentru că el credea în transformarea metalelor şi susţinea că pămîntul se roteşte în jurul Soarelui şi că absoarbe energia produsă de Cosmos a fost criticat foarte dur. Prima sa carte, „Liber introductorius“, tratează probleme legate de astronomie şi astrologie.

Este menţionat Copernic şi se fac referiri la razele cosmice şi la planetele locuite. În a doua sa carte, „Liber particularis“, se ocupă de natura timpului, de măsurarea lui, precum şi de raporturile sale cu infinitul. În această carte există un dialog cu Frederic al II-lea. Deşi avea probleme psihice, întrebările puse de împărat se dovedesc a fi extrem de inteligente. Interesant este că se fac şi aluzii la călătoria în timp. Foarte interesantă este cea de-a 3-a carte „Physionomia“. Autorul îşi pune aici o întrebare fundamentală: Ce este puterea? Răspunsul său este uluitor: „Singura putere valabilă este cea a spiritului asupra spiritului. Controlul marilor masse din materia neînsufleţită nu înseamnă nimic. Adevărata putere este să-ţi impui voinţa asupra altor spirite. Numai aşa poţi domina oamenii”. Citind această lucrare a lui Michael Scot, cu greu ne putem imagina că a fost scrisă în Secolul XIII. El dezvăluie cum poţi deduce gîndurile ascunse ale oamenilor privindu-le chipul cu atenţie, studiindu-le comportamentul şi reacţiile. El face dese referiri la visele oamenilor, evidenţiind arta secretă care permite dirijarea lor. Din păcate, el se opreşte, la un moment dat, pentru că împăratul îi interzice dezvăluirea acestei cunoaşteri esenţiale, pe care vrea să o păstreze doar penru el.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI