Misterul minţilor strălucite (15)

in Lecturi la lumina ceaiului

Leonardo da Vinci (3)

Leonardo da Vinci şi-a imaginat şi a descris în amănunt costume de scafandru, tunuri, mitraliere, precum şi alte maşinării de război, deşi se declarase, în numeroase ocazii, un fervent om al păcii. Iată ce-i scria ducelui Ludovico Sforza, cel care, mai tîrziu, avea să-l finanţeze: „Ilustre senior, am studiat în profunzime lucrările tuturor celor care pretind că sînt artificieri şi că excelează în instrumentele de război şi sînt gata să pun la dispoziţia dumneavoastră invenţii secrete“. Amintim cîteva dintre invenţiile propuse ducelui Sforza : un pod uşor şi rezistent, arme de şoc pentru spargerea fortificaţiilor, o bombardă capabilă să arunce pietre mici şi să producă fum pentru terorizarea duşmanului etc. Leonardo a ţinut, totuşi, să adauge că ar putea fi de folos şi pe timp de pace, întrucît putea crea desene şi statui. Curios şi de-a dreptul inexplicabil este faptul că el deţinea solide cunoştinţe de matematică şi de inginerie, deşi nu se ştie cînd şi unde le-a putut dobîndi. S-a născut într-o familie modestă, din punct de vedere material. După ce a învăţat să scrie, să citească şi să numere, a devenit ucenic în atelierul pictorului Verrochio. Mediul frecventat de el fiind unul exclusiv artistic, nimeni nu poate explica felul în care a devenit, deodată, cunoscător în domeniul ştiinţelor pe care noi le numim astăzi exacte: matematică, chimie, fizică, chiar în cel a ingineriei. Toţi exegeţii săi ocolesc, mai mult sau mai puţin abil, această spinoasă problemă a modului în care el a dobîndit aceste cunoştinţe, fără a fi avut profesori care să-i fi îndrumat paşii şi, mai ales, fără obligatorii ani lungi de muncă serioasă. Kenneth Clark expediază, simplist şi superficial, problema, în cartea sa „Leonardo da Vinci“, plecînd de la ideea că citea foarte mult şi că desele sale lecturi i-au furnizat aceste vaste cunoştinţe privind domeniul ştiinţei, al ingineriei şi al tehnicilor de război, uitînd că, pentru a ajunge la astfel de performanţe, ai nevoie de îndrumare şi de mult timp. Se ştie cu exactitate că Leonardo cunoştea lucrările lui Arhimede, cu toate că acestea erau scrise în limba greacă, pe care el nu avea cum s-o cunoască. Pe Kenneth Clark nu îl împiedică acest amănunt să considere că Leonardo a cunoscut lucrările lui Arhimede prin intermediul unor posibile traduceri latineşti, deşi ştia că Leonardo a început să înveţe singur latina abia în anul 1494.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI