Misterul minţilor strălucite (16)

in Mica enciclopedie

Leonardo da Vinci (4)

În lucrarea sa „Leonardo da Vinci“, sir Kenneth Clark afirmă: „Viaţa lui Leonardo da Vinci este un puzzle vast, care încă nu este asamblat, multe lucruri rămînînd de descoperit. Pentru aceasta, este nevoie de o imensă erudiţie“. Jacques Bergier, care-l citează, este de părere că, din păcate, nici unul dintre cei care l-au studiat pe acest mare om al Renaşterii nu a avut erudiţia necesară pentru a lămuri, măcar parţial, misterul care înconjoară această remarcabilă minte. Kenneth Clark detectase multe curiozităţi în Carnetele celui pe care, astăzi, noi îl cunoaştem doar ca pictor, deşi geniul său a depăşit cu mult domeniul artelor frumoase, semnalîndu-ne faptul că unele crochiuri de păsări în zbor sînt realizate ca şi cum ilustrul florentin ar fi avut posibilitatea să privească zburătoare filmate de aparate speciale cu încetinitorul. Cum s-ar putea explica această ciudăţenie, într-o vreme cînd astfel de aparate nu existau decît, poate, în imagimaţia unora? Cu toate acestea, exegetul său nu se dă bătut atît de uşor şi conchide: „Probabil că nervii ochiului şi creierului lui Leonardo da Vinci erau supranormali şi îi permiteau să vadă şi să descompună mişcări ultrarapide“. Ne este destul de greu să acceptăm această ipoteză, de vreme ce încă nu a fost semnalată, în cadrul speciei umane, o asfel de fiinţă, care să fi beneficiat de organe de simţ atît de perfecţionate, încît să poată descompune fazele mişcării în zbor ale unei păsări, aidoma unui aparat de filmat care funcţionează cu încetinitorul. Jacques Bergier a mai descoperit ceva interesant în comentariile exegetului deja citat. Se subliniază că el ar fi lăsat în aceste scrieri – Carnete şi note – urme complete ale minţii sale, aşa cum nici o minte omenească nu a lăsat posterităţii. Cu toate acestea, în imensul material, nu se întîlneşte nici cea mai vagă urmă de emoţie umană. El nu ne-a lăsat absolut nimic despre sănătatea sa, despre gusturile şi afecţiunile sale sau despre părerile pe care şi le-a formulat de-a lungul vieţii cu privire la evenimentele curente. Jacques Bergier înclină a crede că această trăsătură a lui ţine de o cu totul altă mentalitate, străină celei a speciei noastre. Se întîlnesc doar cîteva reflecţii despre om, care ne arată că opiniile sale nu erau deloc favorabile fiinţelor umane, socotindu-le superstiţioase. El critica, în termeni deosebit de duri, multe dintre activităţile la care se dedau oamenii, în special războiul. Mai este oare nevoie să reamintim că acelaşi Leonardo da Vinci a conceput numeroase proiecte de unelte ale morţii?

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI