Misterul minţilor strălucite (19)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Ruggiero Boscovici (2)

Boscovici îşi începe „Theoria philosophiae naturalis“ prin a face o serie de afirmaţii numerotate, dar fără a prezenta probe. Evident, aceasta nu era o metodă ştiintifică, dar este posibil, presupune Bergier, că el nu putea să-şi dezvăluie sursele cunoaşterii. Dovada ar fi că tot ceea ce susţinea în lucrarea sa era cu mult în avans faţă de nivelul atins de ştiinţă în epoca respectivă. El explică fenomenul radiaţiilor solare şi prezintă fulgerul ca fiind o descărcare electrică între nori şi pămînt. Anticipează chiar teoria probabilităţilor, cînd abordează domeniul statisticii şi evocă posibilitatea ca hazardul să producă totul, cu condiţia de a i se lăsa timp. Iată ce susţinea el: „Dacă toate literele alfabetului formează un poem de Virgiliu sînt vărsate într-un sac şi le scoatem ca să le plasăm una cu alta. Continuînd această operaţiune la infinit, vom găsi, după un număr determinat de ori, combinaţia care corespunde poemului lui Virgiliu“. Boscovici făcea aceste afirmaţii în anul 1758. William Gips, în Secolul XIX şi Borel, în Secolul XX, au ajuns, şi ei, la aceeaşi concluzie. În acelaşi an, Boscovici concepea un text care anticipa relativitatea restrînsă, enunţată de Einstein, în anul 1905: „Nu ne este posibil să cunoaştem localizările (modos existendi locales), distanţele sau mărimile absolute. Nu putem cunoaşte mişcarea care ne antrenează în acelaşi timp cu lumea, nici creşterile şi nici diminuările care nu produc vreo schimbare în ideile noastre. Ceea ce spunem despre spaţiu, putem, fără nici o dificultate, să afirmăm şi despre timp. Omul obişnuit să nu creadă că putem transfera o dimensiune locală a timpului la un alt moment al aceluiaşi timp, vede bine că este o alta (dimensiune), dar o presupune egală datorită unei mişcări (dimensiuni a timpului) presupusă egală. Or, este imposibil să separăm de locul unde a fost făcută o măsurare de lungime şi o măsurare de timp şi să le transferăm într-un alt loc, ca să le comparăm pe amîndouă cu o a treia“. Boscovici continuă să ne uluiască atunci cînd evocă posibilitatea de a ajunge la universuri care nu aparţin spaţiului şi timpului nostru, de a traversa materia solidă şi de a te afla în mai multe locuri în acelaşi timp. Vorbeşte chiar despre existenţa unui univers în care al nostru n-ar fi decît un atom. Evident, el scrie şi despre posibilitatea călătoriei în timp. Pentru el, spaţiul, timpul, mişcarea, sînt discontinue, formate din grăunţe. Vom regăsi aceleaşi idei în Secolul XX, în teoria cuantelor, enunţată de Planck.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI