Misterul minţilor strălucite (2)

in Mica enciclopedie

 

Oliver Heaviside

Puţini dintre noi ştiu că posibilitatea comunicării intercontinentale, considerată pentru o bună bucată de timp ca imposibilă, o datorăm unui savant atipic, care a susţinut idei pe care nu putea şi nici nu avea de gînd să le demonstreze, aşa cum ar fi fost normal. Şi totuşi…în ciuda faptului că nu şi-a demonstrat niciodată susţinerile, s-a dovedit, finalmente, că acestea erau întru-totul valabile. Cum a fost, oare, posibil ca Oliver Heaviside să aibă cunoştinţe care devansau cu mult epoca în care trăia? Mai întîi, să vedem cine a fost acest om, un ilustru necunoscut pentru cei mai mulţi dintre noi. Jacques Bergier îi dedică lui, dar şi altor savanţi necunoscuţi, capitole distincte în lucrarea sa „Stăpînii oculţi ai timpului”. Aşa aflăm că Oliver Heaviside s-a născut în ziua de 13 mai a anului 1850 şi s-a stins pe 3 februarie 1925, în Anglia, la Torquey. Printre alte aplicaţii practice ale ideilor sale se numără şi cablul telefonic care traversează Oceanul Atlantic şi alte oceane, pe deplin suficient pentru a justifica genialitatea şi, mai mult, stranietatea acestui savant. Este, însă, necesar să începem prin menţionarea a două dintre cele mai importante descoperiri ale sale. Prima dintre ele vizează un mare mister, care i-a preocupat pe toţi savanţii epocii, vreme de un sfert de secol, elucidat în prezent. Telegrafia fără fir, televiziunea şi radarul utilizează undele hertziene, care se mai numesc şi lumină invizibilă. Ele sînt mai lungi decît cele infraroşii. Spectrul lor electromagnetic este însă continuu, ceea ce face imposibilă precizarea punctului exact de demarcaţie între unda infraroşie şi cea hertziană. S-ar mai putea spune că sub 1 zecime de milimetru de lungime ne aflăm în infraroşu şi că peste 1 zecime de milimetru încep undele hertziene, care se propagă în linie deaptă, asemenea luminii. Ar trebui, deci, ca undele hertziene să fie oprite de curbura pămîntului. Pentru că nu se întîmplă aşa ceva, specialiştii nu-şi fac iluzii în privinţa posibilităţii de a se realiza comunicarea între continente sau cu navele aflate în larg. Însuşi Hertz, descoperitor şi producător al acestor unde care-i poartă numele, i-a răspuns ferm unui inginer, dornic să-i comercializeze descoperirea, că, potrivit calculului, este imposibil ca undele hertziene să poată fi folosite pe distanţe lungi. Răspunsul i-a fost transmis inginerului printr-o scrisoare, pe care acesta a dăruit-o muzeului din Karlsruhe, după apariţia radioului şi cînd se profila la orizont televiziunea.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI