Misterul minţilor strălucite (20)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Ruggiero Boscovici (3)

Bergier este ferm convins că ideile pe care le exprimă Boscovici în ceea ce priveşte spaţiul şi timpul, considerate a fi o ştiinţă a viitorului, depăşesc cu mult ideile cele mai înaintate ale fizicii timpurilor noastre. Citatul prin care el îşi ilustrează afirmaţiile este revelator: „Dar poate să existe o ordine a lucrurilor diferită de a noastră, cu care, de exemplu, să nu avem nici o legătură privind distanţa sau timpul. Mintea suferă încercînd să o conceapă, abia dacă poate să o admită. Dacă, mai întîi, acelaşi punct material este unit în acelaşi punct din spaţiu în mai multe momente ale timpului, separate de un interval, se va produce o regresie în acelaşi loc. N-ar fi imposibil să trecem prin porţile închise şi să zburăm prin zidurile cele mai groase fără să întîmpinăm nici un obstacol…dacă putem să ne imprimăm o viteză suficientă. S-ar putea ca Soarele şi toate stelele fixe să nu fie decît o singură particulă de un ordin superior şi să aparţină unui ordin şi mai mare; s-ar putea să existe mai multe particule de acelaşi ordin.“ S-ar părea că aceste cuvinte sînt scoase dintr-o carte ştiinţifico-fantastică, dar nu este deloc aşa. Acesta este un extras dintr-o lucrare ştiinţifică apărută în Secolul XVIII. Se spune că, în prezent, fizicienii specializaţi în fizica particulelor sînt adevăraţii magicieni ai timpurilor noastre, dar, spre deosebire de Merlin, care trăia în pădurea Broceliande, în Bretania, şi de confraţii săi, nu mai au în mînă baghete magice şi nu mai trăiesc în păduri. Mulţi dintre ei lucrează la CERN, un celebru institut din Elveţia, şi emit ipoteze uluitoare. Straniu şi inexplicabil este că Boscovici, cu aproape 3 secole înaintea lor, vorbea şi scria despre universuri ce s-ar găsi dincolo de sistemul nostru spaţio-temporal. El evoca, de asemenea, posibilitatea călătoriei în timp, trecerea prin zid şi multe alte minunăţii. Boscovici credea că „grăunţele“ de materie se pot combina cu cele de spaţiu şi de timp în 8 moduri. Această posibilitate de combinaţie, afirmă el, face ca un obiect să se poată găsi, simultan, în două locuri ale spaţiului, situaţie ce s-ar putea denumi „replicatio“. Îşi exprimă, totuşi, convingerea că acest fenomen nu există în natura cunoscută. Interesant este că această opinie a sa pare a nega fenomenele de bilocaţie atribuite unor sfinţi sau chiar unor oameni obişnuiţi. Să nu uităm că, aproape în acelaşi timp, Gauss descoperea geometria neeuclidiană, neavînd, însă, curajul să-şi publice cercetările. Este foarte ciudat că Boscovici enunţa, nestingherit de nimeni, idei infinit mai şocante decît geometria neeuclidiană.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

 

Fenomene Paranormale

în Criminalistică (15)

Fotografia cu amprente

bioenergetice… (2)

Şi, deşi trecuseră mai bine de două luni de la dispariţia lui Cristian, mama şi bunica nu erau deznădăjduite. O brumă de speranţă se cuibărise, undeva, adînc, în tainiţa sufletului. „Cristian trăieşte. El trebuie să se întoarcă acasă“, răspundeau invariabil femeile cînd cineva se interesa de soarta băiatului.

Cele două femei au aflat, într-o zi, că în Bucureşti trăieşte Aurelia Ioniţă, înzestrată cu uluitoare calităţi paranormale, şi că aceasta le-ar putea ajuta în tentativa lor de a-l găsi. Aurelia Ioniţă, care nu e nici ghicitoare, nici vrăjitoare, prezicătoare sau vraci, ci o persoană cu o intuiţie ieşită din comun, „văzînd“ laturile ascunse ale realităţii, le-a cerut să aducă o fotografie a băiatului. Ea s-a concentrat asupra fotografiei celui dispărut, poza fiind o purtătoare a amprentei bioenergetice a persoanei reprezentate. După care, meditînd, le-a comunicat următoarele: „Băiatul se află într-un canal şi e într-o stare jalnică. E murdar, flămînd, anemiat, bătut de vagabonzii care l-au ademenit acolo. Ei îl droghează, obligîndu-l să meargă la cerşit, împreună cu alţii“. Şi le-a mai spus, mamei şi bunicii lui Cristian, să nu-şi piardă speranţa, căci băiatul, în cel mult o lună, va evada din ghearele vagabonzilor şi se va întoarce acasă, dar, în acest scop, îl va ajuta şi ea. Cum? Ne-o spune chiar Aurelia Ioniţă: „Zilnic, îi voi transmite, telepatic, gînduri de îmbărbătare, îi voi reda încrederea şi-l voi încuraja să încerce să scape“. Şi, într-adevăr, nici nu a trecut o lună şi Cristian Dobre a revenit printre ai săi. Mama şi bunica lui, dornice să-i mulţumească Aureliei Ioniţă, au venit la Bucureşti s-o întîlnească.

Copii cu calităţi paranormale

pe urmele hoţilor (1)

În multe din satele care se află în zona Rupea, cu precădere spre Făgăraş, autorii unor furturi de obiecte sau animale sînt descoperiţi cu ajutorul unor copii inocenţi, dotaţi cu calităţi paranormale. Oamenii din partea locului au apelat de multe ori la acest ritual străvechi, care, în majoritatea cazurilor, a dus la descoperirea făptaşilor sau a oferit anchetatorilor date, care, în final, s-au dovedit de mare ajutor în prinderea hoţilor. Obiceiul, a cărui vechime este greu de precizat, a fost transmis din generaţie în generaţie, pînă în zilele noastre.

De regulă, se apelează la ajutorul copiilor nevinovaţi, după ce cercetările efectuate de autorităţi nu au dat nici un rezultat. La locuinţa păgubaşului, sînt chemate 7 fetiţe din sat, unele dintre ele participînd în mai multe rînduri la această inedită anchetă. Într-una din camerele gazdei, sub o masă, se aşază un ciubăr din lemn plin cu apă. Sub ciubăr, se pune o cruce metalică, iar în apă o cruce albă din lemn. Masa sub care este aşezat ciubărul este acoperită cu o pînză albă mare, pînă la podea, fetiţele fiind astfel izolate de stimuli externi. Ele se adună în jurul ciubărului la începutul liturghiei, îşi concentrează privirile în apa din ciubăr şi spun rugăciuni. Cînd clopotele bat sfîrşitul liturghiei, ele ies, fiecare povestind ce anume i s-a arătat pe luciul apei. De regulă, una sau două sînt capabile să povestească, uneori cu lux de amănunte, scene văzute, ca pe un ecran, în luciul apei din ciubăr.

(va urma)

TRAIAN TANDIN

COMENTARII DE LA CITITORI