Misterul minţilor strălucite (21)

in Alte știri

 

Ruggiero Boscovici (4)

Contemporanii lui Ruggiero Boscovici erau convinşi că el citise mult, ştiind tot ceea ce se putea şti în epoca sa. Fiind consultat în orice domeniu, oferea soluţii valabile. Dădea explicaţii privind modul în care ar trebui să se procedeze pentru împiedicarea apelor să erodeze malurile, despre cum ar trebui reparată cupola bazilicii San Pietro din Roma, despre vindecarea malariei şi multe altele. Era un bărbat deosebit de atrăgător şi nu-i displăceau deloc femeile, fiind extrem de discret în ceea ce priveşte relaţiile sale amoroase. Era cunoscut şi ca un foarte abil diplomat, căruia i se încredinţau uneori misiuni secrete. În anul 1760, devine membru al celebrei Royal Society. Cu ocazia decernării premiului, mulţumeşte printr-un poem, compus de el, în limba latină. După moartea sa, mulţi s-au întrecut în a-l elogia. I se reproşa un singur lucru, şi anume irascibilitatea sa accentuată. Se pare că deseori se enerva, pentru că nu se putea abţine văzîndu-se înconjurat de prea mulţi imbecili. Astronomul Lalande a spus despre el următoarele, într-un discurs ţinut la Academia Franceză: „Nervozitatea era singurul său defect, dar a fost compensat prin toate calităţile pe care le-a avut acest om”. Boscovici i-a oferit astronomului Lalande o carte cu dedicaţie. René Alleau a remarcat că semnătura sa R.B. semăna izbitor cu cea a lui Roger Bacon. Jacques Bergier crede că nu s-ar putea trage nici o concluzie pe baza acestei afirmaţii. Insistă, însă, asupra faptului că imensele sale cunoştinţe şi imaginaţia sa ştiinţifică nu pot fi considerate a fi naturale, înclinînd a crede că era fie un mutant, fie un om însărcinat a difuza cunoştinţe venite din alte părţi, adică de undeva, din spaţiu. Aceste supoziţii au fost exprimate în celebra lucrare „Dimineaţa magicienilor”. Între timp, J.Bergier şi-a schimbat părerea, văzînd în el mai degrabă un călător venit din viitor. Boscovici era prieten cu mai toate personalităţile acelor timpuri: îi frecventa pe Voltaire, Lalande, B. Franklin şi pe baronul de Gleichen, ideologul francmasoneriei, autor al unei fraze ciudate, care merită a fi citată: „ Înclinaţia spre supranatural, înnăscută la toţi oamenii, aplecarea spre lucruri imposibile, neliniştea, scepticismul obişnuit, dispreţul faţă de ceea ce ştim şi respectul meu faţă de ceea ce ignorăm, acestea sînt mobilurile care m-au făcut să călătoresc în spaţiile imaginare”.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI