Misterul minţilor strălucite (22)

in Mica enciclopedie

Ruggiero Boscovici (5)

Ruggiero Boscovici călătorea mult şi nu numai de dragul de a admira peisaje. La Londra, el ia contact cu membri ai Colegiului Nevăzut, cu diverşi alchimişti şi face schimb de informaţii cu Cavendish. A ajuns pînă la zona unde, un secol mai tîrziu, Schliemann avea să descopere Troia, zonă pe care a cercetat-o cu mare atenţie. Transmiterea cunoştinţelor către ceilalţi era una din pasiunile sale. Cînd şi-a rupt piciorul, coborînd din trăsură, a continuat să le predea studenţilor în camera sa. Această vătămare foarte gravă a piciorului a dat naştere unei istorii greu de crezut. Se spune că ar fi fost tratat de un vraci din Bruxelles cu o pomadă misterioasă şi că acesta ar fi continuat tratamentul de la distanţă, printr-o pudră de simpatie. Cert este doar faptul că el a scăpat de la a i se amputa piciorul. Nu putem şti, însă, dacă afecţiunea a fost chiar atît de gravă, încît să impună o măsură severă. Revenim, dar, la celebra sa lucrare „Theoria philosophiae naturalis“. Ea apare şi în anul 1763, într-o ediţie revăzută, fiind tradusă în limba engleză abia în anul 1922. Oricît de curios ar părea, nu a fost niciodată tradusă în limba franceză. În această lucrare monumentală, el face dezvăluiri foarte importante din enorma cantitate de informaţii ştiinţifice pe care le deţinea. Lancelot Law Whyte, unul dintre cei mai importanţi filozofi ai ştiinţelor contemporane, face o listă a acestor dezvăluiri. Iată un fragment din concluziile sale: „Theoria conţine pasaje strălucite despre continuitate, geometrie, penetrabilitate. Despre universurile care nu reacţionează între ele şi plutesc fără să se influenţeze unul pe altul, despre formele de materie cu foarte înaltă densitate, despre universurile sfîrşite, punctele-limită, structurile interne, cîmpurile moleculare complexe, reacţiile în lanţ, probabilitate. Despre ideea că universul nu poate niciodată reveni la aceeaşi stare şi despre importanţa proporţionalităţii, a massei gravitaţionale şi a massei inerte“. Nu este nevoie să te pricepi la fizică pentru a-ţi da seama că, acum, la o distanţă de mai mult de 250 de ani de la apariţia acestei lucrări, el jongla cu noţiuni aparţinînd celor mai avansate domenii ale fizicii matematice moderne, lăsînd la o parte faptul că multe dintre ideile exprimate de Boscovici sînt mult avansate faţă de nivelul actual al ştiinţei.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI