Misterul minţilor strălucite (24)

in Alte știri

 Ruggiero Boscovici (7)

 

Jacques Bergier se întreaba, pe deplin justificat, de unde prelua Boscovici informaţiile, de vreme ce cunoştintele sale depăşeau cu mult nivelul atins de ştiinţa epocii respective. El susţine că, dacă ştiinţele ar evolua în acelaşi ritm în care au evoluat pînă în prezent, s-ar putea spune că “Theoria” lui Boscovici corespunde cu starea ştiintelor din Secolul XXIII. Acest om enigmatic vorbea despre o perioadă în afara timpului nostru, cu momente neexistente în prezent şi nici în viitor. Pe bună dreptate, Bergier se întreabă dacă nu cumva Boscovici s-a folosit de această perioadă „din afara timpului nostru“ pentru a călători în viitor, de unde ar fi preluat informaţiile sau dacă el n-ar fi chiar un om al viitorului, venit în timpul nostru pentru a ni le furniza. Susţine, totodată, că n-ar putea fi eliminată nici ipoteza potrivit căreia el ar fi venit dintr-o altă civilizaţie galactică. Duval scrie în cartea sa: „Geniul prezintă adevărate capacităţi vizionare. Previziunea viitorului poate să fie, de exemplu, extraordinară la Jules Verne, căruia nu i-am putea refuza un fel de geniu, cu atît mai mult cu cît futurologii sînt foarte des de o falsitate aiuritoare: salutăm excepţiile! Sîntem total îndreptăţiţi să încercăm a descifra, a lămuri misterul mecanismului ocult, care permite unor aleşi să deţină informaţii pe care ştiinţa oficială a epocii lor nu le deţine“. Bergier ia în considerare şi ipoteza unei ştiinţe străvechi, ascunsă de un grup de iniţiaţi, ştiinţă la care, din raţiuni inaccesibile nouă, au avut acces oameni precum Boscovici. Încheiem această scurtă prezentare a genialului şi enigmaticului Boscovici, prin redarea unor afirmaţii şi propuneri făcute de el :

– instituirea unui an geofizic internaţional;

– responsabilitatea ţînţarilor în transmiterea malariei;

– utilizările posibile ale cauciucului – idee care a fost pusă în practică de un alt călugăr iezuit, prietenul lui, La Condamine;

– existenţa unor planete în jurul altor stele decît Soarele;

– imposibilitatea localizării psihismului într-o regiune determinată a corpului;

– conservarea „grăuntelui de cantitate” de mişcare în lume, lege care a fost enunţată abia în 1958 şi care este cunoscută sub numele de „constanta lui Planck”.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI