Misterul minţilor strălucite (25)

in Alte știri

 

Una dintre convingerile ferme ale lui Leonardo da Vinci era aceea că civilizaţiile sînt distruse periodic şi că, de fiecare dată, ele renasc. El a prevăzut potopurile de apă şi de foc, pe care le prezintă în desenele sale într-un mod înspăimîntător. Deşi se declara iubitor de pace, a gîndit numeroase maşinării ucigătoare. Se pare, însă, că unele invenţii, considerate foarte periculoase, le-ar fi distrus. Se spune că l-ar fi măcinat ideea că astfel de arme ar fi putut schimba destinul omenirii, nimicind civilizaţia noastră înainte de termenul stabilit. Jacques Bergier îi citează opiniile despre matematică, pe care le consideră uluitoare: „Numai matematica aduce certitudini. Imediat ce o problemă este susceptibilă de discuţii metafizice şi de controverse, trebuie să nu o mai studiezi, pentru că atunci nu mai este o adevărată problemă ştiinţifică, ci un lucru inutil, precum discuţiile teologice“. Leonardo avea o mulţime de caracteristici ciudate. De exemplu, suferea de o nestăpînită sete de cunoaştere, ceea ce-l făcea să deplîngă faptul că nu-i mai rămînea timp pentru a-şi clasa metodic notele. I s-a reproşat, deseori, lipsa de spirit de sinteză, dar Jacques Bergier atrage atenţia că el nu era un savant, ci un inginer, căruia nu-i păsa prea mult de ideile generale, arta acestuia fiind cea a posibilului. Dornic de a-şi susţine ideea că Leonardo da Vinci era un călător în timp, Bergier avansează ipoteza că el dorea să acumuleze cît mai multe informaţii despre lumea noastră, pentru că această lume reprezenta ceva nou pentru el. Oricît ar părea de curios, Leonardo n-a pictat niciodată din pasiune, ci doar pentru a-şi asigura existenţa, întrucît ciudatele aparate imaginate de el nu-i aduceau suficienţi bani. Ajunsese chiar să urască pictura şi, potrivit spuselor prietenilor săi apropiaţi, se înfuria cumplit cînd vedea o pensulă. În anul 1502, intrînd în serviciul lui Cezar Borgia, se trezeşte amestecat în tot soiul de conspiraţii, atît de încurcate, încît nimeni n-a reuşit să le descifreze vreodată. Din păcate, în luna decembrie a aceluiaşi an, Vitellozo Vitelli, cel mai bun prieten al său, este sugrumat din ordinul maleficului Borgia, motiv pentru care el se vede nevoit să fugă la Florenţa. Acolo pictează timp de 3 ani, după care îşi reia cercetările, care constituiau adevărata sa pasiune. Din această perioadă ne-au rămas mai multe note scrise de la dreapta la stînga. Se pare că există un motiv serios pentru care hotărîse să scrie astfel, relevat de arhitectul Jacques Couelle: el pregătea texte pe care intenţiona să le imprime, ceea ce i-ar fi permis să lase posterităţii mai multe exemplare din lucrările sale esenţiale. Nu există nici o dovadă care să ateste că ar fi fost persecutat. Se ştie doar că Papa Leon al X-lea i-a dat un avertisment privitor la studiile sale de anatomie. El a încetat pentru o perioadă disecţiile, pe care le-a continuat mai tîrziu în spitalele ecleziastice. J. Bergier respinge categoric ideea că şi-ar fi scris invers notele pentru evitarea unor eventuale persecuţii. Dacă ar fi vrut într-adevăr să ascundă înţelesul a ceea ce scria, ar fi apelat la cunoştinţele sale de criptografie, nu la această metodă, care nici măcar nu era eficace. Nu este deloc exclus ca Bergier să aibă dreptate cînd afirmă că Leonardo da Vinci era un om „deplasat în timp“.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI