Misterul minţilor strălucite (6)

in Mica enciclopedie

 Calculul simbolic propus de Oliver Heaviside – de fapt, o matematică fără demonstraţie – s-a dovedit, pînă la urmă, adevărat, dar savanţii continuau să-l asimileze magiei şi, în consecinţă, l-au refuzat vehement. Savantul repudiat a rămas, astfel, lipsit de orice mijloace de subzistenţă, nemaiputînd lucra la compania de telefonie, unde activase pînă atunci. Şi-a dus zilele într-o mizerie neagră, salvat, uneori, de poştaşul care-i mai aducea nişte sandvişuri, fiindu-i milă de acest om, retras la o fermă, unde aproape că murea de foame. În anul 1892, a reuşit să facă rost de nişte bani pentru a publica geniala sa carte, „Electrical Papers“, în traducere „Studii despre electricitate“.

Ar fi putut publica mai multe cărţi, dar sărăcia în care-şi ducea viaţa nu i-a permis. Tot ceea ce a mai putut face a fost strîngerea unor bănuţi, ca să poată coresponda cu străinătatea. Aşa se face că a reuşit să-i scrie următoarele lui Einstein: „Deşi eşti ignorant, eşti mai puţin stupid decît restul locuitorilor acestei planete. Pentru reuşita calculelor tale, iată ce trebuie să faci…“. Jacques Bergier îşi informează cititorii că Albert Einstein, deşi înţelegea în mod admirabil matematica, nu a reuşit niciodată să înţeleagă calculul simbolic. Tîrziu, după moartea lui Heaviside, marele matematician Norbert Wiener, pe care J. Bergier continua să-l considere un mutant – faptul că ar fi inventat cibernetica nu era mare lucru faţă de celelalte realizări ale sale – a arătat că matematica acestui sărman savant mort în sărăcie avea o bază raţională, pe care nici măcar el nu o conştientiza. El a sublinat şi faptul că era posibil ca această matematică să fie legată de cercetările lui Fourier, un mare savant francez din Secolul XIX. Cu toate acestea, nimeni nu a putut explica, vreodată, cum a fost posibil ca un om, oricît de genial ar fi fost, să creeze o matematică fără a apela la metode, fără a face demonstraţii, cunoscînd deja rezultatele. Jacques Bergier consideră că singura explicaţie care s-ar putea oferi este aceea că Heaviside cunoştea matematica viitorului. El nu înţelegea demonstraţiile, care foloseau metode ce încă nu fuseseră inventate, dar cunoştea deja rezultatele. Oliver Heaviside, acest om genial, persecutat de savanţii timpului şi adus într-o stare de sărăcie lucie, cu toate că omenirea îi datora enorm, moare în anul 1925. El lasă lumii o moştenire, posibil, extrem de preţioasă: 3 cufere mari de documente. Din păcate, nepăsarea criminală a savanţilor epocii a făcut ca acestea să nu fie studiate, nici măcar inventariate, deşi este foarte posibil ca ele să poată risipi multe din incertitudinile oamenilor de ştiinţă.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI