Misterul minţilor strălucite (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

Norbert Wiener a fost un savant de talie mondială, care a lărgit orizontul cunoaşterii într-o măsură mult mai mare decât cei nespecializaţi în domeniu. El a avut contribuţii mai importante chiar decît cibernetica, datorită căreia numele său a devenit cunoscut şi de către profani. Cu toate acestea, nici el nu a reuşit să explice matematica lui Oliver Heaveside. Mari matematicieni moderni, precum René Thom, cred că ei nu inventează niciodată nimic, ei doar găsesc ceea ce există deja în natură. Jacques Bergier, matematician el însuşi, este de-a dreptul obsedat de calculul simbolic promovat de acest savant atipic. El mărturiseşte că l-a folosit pentru a rezolva probleme de radar, precum şi alte probleme privind comunicarea indetectabilă de la un punct la altul.

Folosirea calculului simbolic, ne mai spune el, provoacă un fior pe care este greu să-l faci perceptibil. Concluzia sa este că magia i-ar putea fi o soră bună, pînă într-atît este de straniu. Din păcate, nimeni nu ştie cum anume funcţiona mintea acestui matematician genial. Poate că unele aspecte ar fi putut fi, măcar parţial, lămurite, dacă nu i s-ar fi refuzat cu obstinaţie publicarea de articole în revistele de specialitate şi dacă n-ar fi fost silit să-şi ducă zilele în condiţii mizere, hrănit din cînd în cînd de un poştaş cu suflet mare. În unele scrisori, el afirma: „Nu sînt de aici” sau, uneori, şi mai explicit, „Vin din viitor”. Să înţeleagă cine poate astfel de afirmaţii ciudate! Jacques Bergier nu pare a avea îndoieli cu privire la faptul că Oliver Heaviside avea acces la matematica viitorului. Prin ce anume mecanism, din păcate, nu putem şti. Cert este că el primea, de undeva, nişte informaţii: enunţuri ale unor fapte fără explicaţii, teoreme matematice fără demonstraţii. El nu avea îndoieli în susţinerea adevărurilor, dar îi era imposibil să le demonstreze.

Pînă la moartea sa, survenită în anul 1925, el nu a făcut altceva decît să enunţe diverse principii matematice sau fizice, pe care nu le putea demonstra, dar care toate, dar absolut toate, s-au dovedit a fi adevărate. Întreaga sa operă a fost o comoară inestimabilă şi este greu de spus care ar putea fi motivul pentru care lucrările sale inedite nu au fost încă cercetate. Jacques Bergier afirmă că, dintr-un anumit punct de vedere, mulţi l-ar putea considera un alienat şi propune un exemplu prin care s-ar demonstra că diferenţa dintre el şi un alienat este enormă: „Sîntem îndreptăţiţi să ne întrebăm care este diferenţa între Heaviside şi un alienat. Dar răspunsul este simplu: dacă, pentru a alimenta un oraş cu electricitate, se construiesc un generator şi un sistem de distribuţie după calculele lui Heaviside, ceea ce s-a făcut la sfîrşitul Secolului XIX, şi fiecare casă are curent electric, înseamnă că Heaviside nu este nebun. Şi că, în planul fizicii experimentale, are dreptate”.

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI