Misterul minţilor strălucite (8)

in Mica enciclopedie

 

Michael Scot

Psihologia şi sociologia – două dintre ştiinţele relativ noi – au evoluat mult în ultimul timp. Cu toate acestea, sufletul omului are vaste zone încă neexplorate, pe care oamenii de ştiinţă le vor descoperi mult mai tîrziu sau, poate, niciodată. Cine şi cum va putea, oare, explica vreodată mecanismele, extrem de subtile, prin care o fiinţă umană reuşeşte să exercite un control total asupra unei alte finţe umane sau, mult mai grav, asupra unei întregi masse de semeni ai săi? Exemplul cel mai la îndemînă este cel al lui Adolf Hitler, care a avut, timp de mai mulţi ani, o influenţă extrem de puternică asupra unei bune părţi a poporului său. Denis de Rougemont, un mare intelectual francez, autor al cărţii „Dragostea şi Occidentul”, făcea deseori aluzie la o mărturisire şocantă făcută de un militant socialist, animat de profunde convingeri antinaziste. Aflat în Germania, în perioada de început a ascensiunii lui Hitler, într-o zi, în timp ce se plimba liniştit pe bulevard, a simţit, deodată, că oamenii încep să se agite în jurul său. Trecea Hitler, urmat de obişnuitul său alai de fanatici. I-a privit mai întîi dispreţuitor şi revoltat. Apoi, cînd alaiul a ajuns în dreptul său, i s-a întîmplat ceea ce niciodată n-ar fi crezut că i s-ar putea întîmpla tocmai lui: a ridicat mîna şi a strigat şi el, împreună cu toţi ceilalţi: Heil Hitler! La drept vorbind, această întîmplare nu este prea greu de explicat, mai ales pentru cei care au citit faimoasa lucrare a lui Gustave Le Bon, scrisă în anul 1895, la fel de valabilă şi astăzi, intitulată „Psihologia mulţimilor”. Mult mai greu de înţeles, aproape imposibil, este modalitatea prin care unii oameni, fără a avea, nici pe departe, calităţi ieşite din comun, reuşesc să adune în jurul lor un grup de fanatici, gata oricînd să se lipsească, în favoarea lor, de toate bunurile materiale şi să ajungă, nu de puţine ori, să comită crime odioase sau să se sinucidă, dacă liderul lor le ordona. Canalul ID a prezentat un caz cu totul ieşit din comun, care a avut loc în SUA, cu cîţiva ani în urmă. Printre adepţii fervenţi ai cultului mormon se afla şi o familie de oameni de treabă, care aveau 3 fetiţe, între 5 şi 13 ani. În momentul în care noul pastor a adoptat o atitudine care i-a nemulţumit pe mai mulţi adepţi, unul dintre aceşti nemulţumiţi a hotărît să se mute într-un alt oraş, împreună cu cîţiva susţinători. Devenit pastor, el şi-a instalat grupul de adepţi într-o fermă. După un timp, li s-au alăturat şi cei 5 membri ai familiei respective, neştiind că acest pastor îi ura, el considerînd că femeia are o influenţă prea mare asupra soţului ei. După ce i-au cedat toată averea, inclusiv banii obţinuţi din vînzarea casei, au fost instalaţi într-o magazie. Pastorul s-a mutat, împreună cu cîţiva oameni de încredere, într-un şopron, după care i-a trimis să-l aducă la el pe şeful familiei, pe care l-a împuşcat cu sînge rece. Şi soţia a avut aceeaşi soartă. Au urmat fetele, aduse, pe rînd, de fanaticii săi, pe care îi convinsese că fac un lucru plăcut Domnului. Strigător la cer este felul în care fetiţa cea mică, în vîrstă de doar 5 anişori, a fost luată cu tandreţe în cîrcă de unul dintre fanatici şi predată acelui nebun. După ce a fost lovită de primul glonţ, biata fetiţă, neştiind ce se petrecea cu ea, a mai apucat să spună: Au!

(va urma)

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI