MITUL FALS AL PREŞEDINTELUI STRĂIN: DE LA JAPONEZUL ALBERTO FUJIMORI (PERU) LA NEAMŢUL KLAUS IOHANNIS (ROMÂNIA)

in Lecturi la lumina ceaiului

Lucru de mirare că nici unul dintre foarte guralivii noştri „analişti” politici, care sparg sticla televizoarelor cu impetuozitatea lor sufocantă, n-a făcut o paralelă între japonezul Fujimori şi neamţul Iohannis. Fiindcă fondul problemei acesta e: două popoare latine, prost conduse de politicieni profund imorali, şi-au zis că salvarea lor ar putea veni de la reprezentanţi ai unor ţări dezvoltate şi serioase. E vorba de Japonia şi Germania – ţări aliate în cel de-al II-lea război mondial, care au fost învinse, dar care au renăscut şi au înflorit în scurtă vreme, de parcă ar fi cîştigat acea conflagraţie. Eu am fost şi în Japonia, şi în Germania – jos pălăria! Dar este, oare, suficientă simpla impunere a unui exponent individual pentru a face lucrurile să meargă în ţări cu mari probleme, care ţin nu numai de o subdezvoltare cronică, ci şi de mentalităţi şi metehne vechi şi nesănătoase? Peruvienii şi-au pus mari speranţe în japonezul Fujimori. La omul ăsta totul prevestea fapte mari, pînă şi numele aducea aminte de muntele sacru Fuji.

Din păcate, rateul a fost total. Şi nu din pricina amerindienilor, ci din cea a „implantului” străin: omul s-a dovedit a fi mai corupt decît toată clasa politică incaşă la un loc! Pînă la urmă, a fost condamnat la ani grei de puşcărie. Întîmplarea face să cunosc situaţia destul de bine, fiindcă în acea perioadă – acum cca. 20 de ani – am fost preşedintele Grupului Parlamentar de Prietenie România-Peru.

Trec acum la realitatea românească din această epocă. A fost ales (de fapt, impus) în funcţia de preşedinte al României un străin. Indiferent ce ar zice unii şi alţii, neamţul nu e român. Acest Klaus Iohannis e un individ gata corupt, degeaba se screme să ne convingă de faptul că nu-i aşa. Iar cea mai grăitoare dovadă e „staţia terminus” a corupţiei: averea imensă. Pe care n-a făcut-o din meditaţii, cum pretinde el, în uriaşa lui prostie, să fie crezut. Nici dacă l-ar fi chemat Albert Einstein n-ar fi făcut, din arida ştiinţă a fizicii, atîta bogăţie. Dar sasul nu seamănă cu evreul Albert Einstein, ci cu japonezul Alberto Fujimori. Adică, în spatele unei faţade de seriozitate, care vine din experienţa atîtor generaţii de înaintaşi, el e un hoţ sadea. Anticipez că, mai devreme decît şi-a rupt gîtul japonezul în Peru, o să-şi rupă gîtul şi neamţul în România. El nu numai că e complet străin de „lucrul bine făcut” – el va face praf tot ce atinge. Şi va căuta să-şi sporească averea, de care, mai mult ca sigur, se va ocupa nevastă-sa, unsă cu toate alifiile. Matematic, Iohannis va ajunge în faţa Justiţiei. De ce? El are lăcomia în sînge, nu se mai poate schimba la cei peste 50 de ani ai săi.

Şi acum, să ne ocupăm puţin de acest mit: al şefului de Stat de origine străină. Mereu sînt invocaţi regii Carol I şi Ferdinand. Cei care o fac sînt fie nişte şmecheri, care mizează pe faptul că generaţia actuală nu ştie cum au ajuns cei doi (unchi şi nepot) în fruntea României – fie nişte imbecili. Situaţia de acum aproape 150 de ani, din România Mică a anului 1866, era cu totul alta. Reamintesc doar că puterile garante i-au impus tînărului Stat creat un principe străin. Care a beneficiat de bazele modernizării statale, puse de iubitul Prinţ al Unirii, românul Al.I. Cuza. Astăzi, România e, vorba lui Al. Soljeniţîn, în stare de leşin naţional. Şi în situaţia asta vine un individ care, el însuşi, e un leşinat, să aibă tupeul să mintă că va soluţiona problemele acestei ţări. Îmi aduc aminte de candidatura evreului Al. Sassu, pentru o funcţie de demnitar: Sassu rezolvă impasu’ – aşa scria pe afişele lui. Evident, n-a rezolvat nimic. Acum, îngroaşă plutonul bogdanchiriacilor care îşi dau cu părerea la televizor. Pe mine mă doare altceva: faptul că, în România anului 2014, există compatrioţi care cred că un străin de Neam şi Lege le va aduce totul pe tavă. Ei nu sînt naivi, sînt proşti. Iar prostia asta n-o plătesc ei, o plătim noi toţi. Repet o frază profundă a englezului George Orwell: „Un popor care votează corupţi şi trădători nu e victimă – e complice”. Nu mă încălzeşte, cu nimic, convingerea că inconştienţii care au urcat un traficant de copii pe tronul lui Mihai Viteazul îşi vor muşca mîinile în curînd. Mai bine şi le-ar fi tăiat atunci…

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 7 decembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI