Moare ţăranul român

in Poeme

Tînărul plecat nu se mai întoarce acasă.

Pămînt nu prea mai e, l-aţi vîndut,

Nu mai pune nimeni mîna pe coasă,

Pîinea nu mai e albă, pe masă,

Ogorul a-mbătrînit, s-a pierdut.

Moare ţăranul român

Cu mobilul în casă,

Cîntecul se face negru, durut.

 

Aţi vîndut ţarina, apa, glia,

Ne-aţi tăiat pădurile, iarba ne-aţi luat,

Aţi distrus fabrici, uzine, moşia,

Parcă şi cerul l-aţi înstrăinat.

Barbari de izvoare, plînge şi iarba

Ofilită-n curtea rămasă pustie,

Lacrima singură se scurge, degeaba,

Peste istoria ta, Românie!

 

S-a-mprăştiat cîntecul în brazdă, scîncind

Peste otrava grea, scursă-n pahare.

Moare ţăranul bătrîn, singur, în casă,

Cu dor ca fiul să i se-ntoarcă acasă,

Lîngă ţărînă, lîngă izvoare,

Pe prispa încinsă de dor, a colind,

Moare ţăranul român, hohotind…

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI