MOARE UN ŢĂRAN

in Poeme

Autorul dedică această elegie unchiului său Ion Bobaru, ţăran orb, în vîrstă de 78 de ani, care s-a stins din viaţă, în acest aprilie trist, acolo unde a trăit şi a muncit ca un rob, pe malul Oltului, în comuna Cherleşti Deal. Dumnezeu să-l ierte! Cu o săptămînă înainte, am visat o brazdă răvăşită de pămînt şi am ştiut că se va prăpădi cineva apropiat…

 

Moare un ţăran. Nu-l plînge nimeni

Moare un ţăran. Sărac lipit

L-a chemat pămîntul peste care

zi de zi a plîns şi a robit

 

Ca un cal bicisnic de povară

toată viaţa lui a tras la jug

posedat de pofta milenară

de-a gusta şi el puţin belşug

 

De-a ieşi cumva în rîndul lumii

nu prea mult, fireşte, doar un pas

ca să-i dea bisericii ocolul

ca să stea în tindă, la taifas

 

Şi-a iubit nevasta şi copiii

calul lui a fost un semizeu

tot schimbînd blîndeţea cu sudalma

inima i s-a-năsprit mereu

 

Înaintea zorilor de ziuă

se pornea la cîmp înfometat

dar creştea mereu mărăcinişul

pe pămîntul lui cîndva bogat

 

Faţa lui – o brazdă a răbdării

palmele – o hartă de pămînt

deznădăjduit ca hula mării

vietate fără de cuvînt

 

Unde-i sînt hrisoavele bătrîne?

Unde rugăciunile dintîi?

Moare un ţăran. Se naşte altul

tot mai trist şi fără căpătîi.

CORNELIU VADIM TUDOR

27 aprilie 2001

COMENTARII DE LA CITITORI