Moartea, pe bandă rulantă, a partidelor * Un maimuţoi care şi-a luat-o-n cap: Radu Buzăianu * Altă cacealma a SRI: mortul viu din lada goală de sub scara fără trepte * Afară cu barbugiul Piţurcă! * La Prima TV, borîţi cu „Cronica Căcăcioşilor“!

in Săptămîna pe scurt

LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Mor partidele nu numai în România, ci şi în Europa. Vremea lor a trecut. Şi-au trăit traiul, şi-au mîncat mălaiul. Acum, lumea e preocupată de un alt fel de „mălai“. Adică de bani. În mod paradoxal, rezistă doar partidele de lideri. Un astfel de partid e cel condus de Nigel Farage, în Marea Britanie. Precum şi cel condus de Corneliu Vadim Tudor, în România. Indiferent ce fraude electorale s-au făcut şi se vor mai face, Fenomenul Vadim va merge înainte. Dar aşa ceva nu pot pricepe nici Traian Băsescu, nici Ion Iliescu, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Sebastian Ghiţă, Marius Pieleanu, Vasile Dîncu, George Cristian Maior şi toţi ceilalţi care, de ani de zile, nu fac altceva decît să FURE. În primul rînd alegerile! Ei se cred prea deştepţi, dar îi asigurăm că timpul lor a trecut şi forţele naţionale or să le mănînce coliva. Avem răbdare. Tribunul are nervii tari şi e de cursă lungă. Unde sînt Virgil Asztaloş Măgureanu, Radu Timofte, Gh. Robu, Valeriu Stoica, Emil Constantinescu, Victor Babiuc, Petre Mihai Băcanu, Sorin Moisescu, Rodica Stănoiu, G.I. Chiuzbaian, Ileana Lucaciu, Rodica Chelaru, Mirel Bran, George Roncea, Vasile Surcel şi alţii, care ne-au făcut viaţa grea, ani de zile? Unii sînt în pămînt. Alţii, la puşcărie. Restul – au dispărut ca fumul. Dar Tribunul a rămas, drept ca un stejar. Fiindcă are cel mai bun nume în popor. * Am primit la redacţie revista „Frăţia de Cruce“, condusă de tînărul Ionuţ Moraru. Am reţinut un fragment de editorial: „Asistăm astăzi la fascizarea galopantă a întregii societăţi occidentale şi nu numai, o fascizare care – culmea! – se practică tocmai în numele atotputernicei dogme antifasciste care domină componenta intelectuală, socială şi culturală a lumii în care trăim. Reprimarea brutală a libertăţii de expresie e astăzi la ordinea zilei (…). Este notoriu că, în multe state europene, a fi alb începe să fie un handicap, în condiţiile în care statele respective impun politici de sprijinire, favorizare a raselor ne-albe, a musulmanilor, ne-europenilor, imigranţilor în general, minorităţilor sexuale. Orice încercare de a pune în discuţie aceste politici, exprimarea unor rezerve faţă de justeţea aplicării discriminării, pune în mişcare, rapid, o monstruoasă maşinărie «antifascistă», alcătuită din mass-media mainstream, aşa-zisa «societate civilă antifascistă», aparatul judiciar etc. «Ereticul» este rapid scos din joc, cărţile îi sînt confiscate, ideile exprimate sînt puse la index, iar dezbaterea este sugrumată din faşă, încă înainte de a începe. Nu e aşa că seamănă cu «rugurile de cărţi» pe care le făceau naziştii? «Antifascismul» s-a transformat într-o religie, care are biblia ei, bisericile şi dogmele ei şi, mai ales, inchiziţia ei. Despre propagandă, nu putem spune decît că «antifasciştii» au preluat, perfecţionat şi dus pe culmi pe care Goebbels nu le visa – propaganda nazistă. Sute de mii de tineri sînt spălaţi, anual, pe creier în universităţile politice «antifasciste», îndoctrinaţi în religia perpetuei şi infinitei culpabilizări a «bărbatului-alb». Trupele de asalt «antifasciste» comit, periodic, cîte o «Noapte de Cristal» prin vreo capitală europeană“. Semnează: Marius Mitea (sursa: Buciumul.ro). Desigur, sînt aici şi multe exagerări. Dar este din ce în ce mai limpede că propaganda anti-normalitate a depăşit orice măsură! Ai voie să-L conteşti pe Dumnezeu, dar n-ai voie nici măcar să ridici două degete şi să pui o întrebare, inofensivă, despre Holocaust. Ei, bine – nu, nu e bine. Nu merge aşa. Omul s-a născut liber şi nu acceptă nici o botniţă, nici o cenzură.

* Vineri după-amiază, liderul PRM a fost invitat să intre telefonic, în direct, la postul România TV. Era în discuţie scandalul provocat de o scenă de sex, în plină stradă, la lumina zilei, petrecută în Bucureşti. Discuţia a evoluat normal, în limitele bunului-simţ, pînă în momentul în care tînărul Radu Buzăianu a ţinut, morţiş, să se remarce, acuzîndu-l el (un Mucea Flaimucea) pe Tribun că de ce a apărut în unele emisiuni de televiziune alături de nişte prostituate (?!). Ce nebun! Lumea a crezut că buzăianu glumeşte, dar el o ţinea ca proasta la mormînt. Atunci l-a repezit Vadim de nu s-a văzut: „Tinere, nu eu le-am chemat pe acele fete în emisiune, ci realizatorii. Probabil pentru rating. Şi de unde ştii tu că erau prostituate?“. În orice caz, zăpăcitul ăsta de R. B. şi-a mîncat omenia, dovedind că vrea să iasă în evidenţă cu orice preţ şi să-şi facă un nume agăţîndu-se de nume mari. De azi înainte, numele acestui isteric n-o să mai apară în revista noastră, tot astfel cum nu mai apare nici numele altui labagiu (beţivanul R.I.B.) care se leagă la cap fără să-l doară şi îşi varsă icrele în aceeaşi fiţuică, „Naţional“. * În curtea Sinagogii din Focşani a fost găsită o geantă, chipurile, suspectă. Aflat pe fază, prompt, ca de obicei – directorul SRI a decis ca obiectul să fie distrus pînă la ultima cataramă, pînă la cel mai mic fermoar. Tot circul de rigoare: zonă evacuată, cordoane de protecţie, luptători anti-tero, echipaţi ca nişte cosmonauţi, maşini sofisticate etc. Pînă la urmă, s-a dovedit că geanta era goală, aşa cum o făcuse mama ei. Noi am aflat că totul s-a clocit în laboratoarele de intoxicări şi diversiuni ale SRI, ca să arate junele Maior cît de vigilent şi preţios este el. Nu ţine figura. Lumea e vaccinată. * Ştim şi ce a provocat cacealmaua asta infantilă: dezbaterea, în Parlament, a Raportului de activitate al SRI pe anul 2013.

* Altă lucrătură evreiască: cică suedezul Carl Linné ar fi pe locul I în topul celor mai influente personalităţi istorice. Pe locul II ar fi Isus Christos. Ce golani! Cîte milioane de biserici şi mînăstiri are Linnoleumul ăsta? A schimbat, el, faţa Lumii? Nu-i nimic, am notat şi măgăria asta. * Dacă e „Click!“ e UITE! Aşa că fără nici o introducere vom reproduce alte obsesii ale curvelor analfabete de la acea foaie: „Iulia Vântur, UITE ce declară iubitul tău!“; „UITE cum se apără londonezii de boschetari!“; „UITE ce haine triste poartă Ilinca Vandici!“; „UITE din ce trăiesc acum băieţii din trupa SIMPLU!“ * Cătălin Botezatu s-a mutat în apartamentul prezidenţial (?!) care se află în hotelul ce i-a fost făcut cadou de Stat lui Gh. Hagi, la Mamaia. Ce curlangeală o să fie acolo! * Titlul săptămînii a apărut în „Libertatea“: „Daniel Prodan spune că Victor Piţurcă nu mai are ce căuta la echipa naţională a României. «Aş renunţa imediat la Piţi!»“. * Un sfat civilizat al actorului Florin Zamfirescu: „Dorina Lazăr ar trebui să-şi crească nepoţii“. Răspunsul bucătăresei de 73 de ani: „Florin se comportă ca maţu-gaia (?!). Mi se pare lipsit de imaginaţie să o ţii aşa, întruna“. În primul rînd că se zice gaia-maţu nu maţu-gaia (e vorba de pasărea respectivă, care nu lasă maţul, sau rîma din cioc). În al doilea rînd, Dorina Bubulina a avut neobrăzarea să-l dea afară din teatru pe un actor mai tînăr şi mai de valoare decît ea. În al treilea rînd, ia mai dă-o-n mă-sa de curvă bătrînă! * Ziarul „Tricolorul“ a ajuns la Nr. 3.000! E o performanţă fenomenală, care pe alde Codrin (Ştefănescu) şi Codruţ (Kegheş) îi bagă-n boală. JOI, 12 iunie: „ULTIMA ORĂ. «Intelectualul subţire» Marian Preda a furat, de la PMP, 500.000 de euro (?!)“; „«Ţinutul Secuiesc» – realitate sau mitologie?“ (editorial de Horaţiu Şerb); „Manechinul Tăriceanu e tare de cap şi gros de obraz“; „Dan Diaconescu a jucat, ca de obicei, la două capete şi a pierdut totul“; „Hai să (ne) rîdem cu presa de sub chiloţi!“; „Cristian Diaconescu: securist, marxist-comunist şi cu nevasta activistă“ (B.T. Iacob); „Antologia pamfletului românesc. Balada Americii visate“ (George Astaloş, 1997); „Cum se toacă banii publici pe ascuns: bugetul paralel asigură liniştea Guvernului“ (Diana Zaharia, „Capital“); „Fenomene Paranormale. E sigur: nici animalele nu mor de tot!“; „«Căsătoria» homosexualilor a fost respinsă de Parlament“; „Vorbe de spirit despre economie“ (François Bluche); „Cine l-a omorît pe Alexandru cel Mare?“; CALENDAR; HOROSCOPUL MINERVEI; REBUS (Paul Băgneanu). VINERI: „Corb la corb nu-şi scoate ochii. Ţiganul Robert Cazanciuc îl tot face scăpat pe ţiganul Dan Voiculescu“; „Oameni şi Struţi“ (editorial de Vlad Hogea); „Trîmbiţele Ierihonului“ (pamflet inedit, de Corneliu Vadim Tudor); „Acum e sigur: PNL a dat ortul popii! Dacă nu murea, poate mai trăia…“; „SCUIPAŢI AICI! Fraţilor, dacă aveţi poftă să borîţi pînă vă vărsaţi maţele, uitaţi-vă la «Cronica Căcăcioşilor», de la postul chelnerului Cristian Burci!“; „Un studiu remarcabil. A sosit vremea să se pună capăt războiului rece din Europa“ (Serghei Karaganov, Moscova); „Jocurile Ocultei Mondiale: George Söröş, omul din spatele haosului din Ucraina“; „Bolivia anunţă moartea unui bărbat de 123 de ani“; „Nimic nou sub soare… Cum a salvat şpaga obrazul Europei“; „Kennedy – regele bolnăvicios din Camelot“. LUNI: „La fel ca în fiecare an, la 15 ianuarie şi 15 iunie, preşedintele PRM a depus o coroană de flori cu Tricolor la mormîntul lui Mihai Eminescu“; „ULTIMA ORĂ. Traian Băsescu e mereu Gică-Contra: nu-l vrea candidat la Preşedinţie pe Cristian Diaconescu, ci pe… Teodor Meleşcanu (?!)“; „Canalia“ (editorial de Horaţiu Şerb); „Aşa se întîmplă cu partidele artificiale… PP-DD a pierdut, în numai 2 ani, 50 de parlamentari, adică din 68 mai are doar… 18!“; „Încă o porcărie a ţiganului smucit Gabriel Oprea: Aşa-zisul ministru de Interne vrea să cumpere, în viu, parlamentari PP-DD şi primari PNL, cu 2,5 milioane de euro!!!“; „Diplomă primită de Tribun la mormîntul Poetului Naţional“; „NEWS ALERT. Armata ucrainiană comite crime împotriva umanităţii: bombardează spitalele din Est“; „Fenomene stranii. Mărturii ale existenţei oamenilor înfricoşători care apar după fenomene inexplicabile“; „Aşa vă place Istoria? Înaintea monedelor, oamenii plăteau în boi, raţe, castori!“; „Pădurile din România, puse în pericol de mai mulţi parlamentari“; „Patrioţi români şi străini cinstiţi, care au făcut servicii României peste hotare“ (Cornel Nemetzi, „Memoriile unui spion român“). MARŢI: „La Jubileul celui mai bun ziar din România“ (Corneliu Vadim Tudor); „«Tricolorul» – 3.000!“ (editorial de Vlad Hogea); „ULTIMA ORĂ. Dezgroparea, după 7 ani, a unei ilegalităţi făcute de Tăriceanu“; „Au fost masoni toţi marii români?“ (Teşu Solomovici); „Ce se va alege de ţara asta?“ (prof. Daniela Vasiloschi); „(S)asul din mîneca Angelei Merkel. Desantul lui Iohannis la Cotroceni, coordonat de la Berlin“; „NEWS ALERT. Liderii europeni pregătesc alungarea românilor. Victor Ponta tace mîlc“ (Crişan Andreescu); „Hai să (ne) rîdem cu presa de sub chiloţi!“; „LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Traian Băsescu vrea arestarea mai multor judecătoare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“; „Fraţilor, vă era dor de întîmplări bizare? NASA avertizează cu privire la o posibilă invazie extraterestră!“; „Fenomene stranii. Locul din România care ascunde cel mai negru mister. «Sufletele morţilor ies la suprafaţa apei. Cine a văzut asta a înnebunit»“. * Haideţi să ne întoarcem la textul despre animale, care nu mor de tot. Îl reproducem integral: „Aşa cum un procent ridicat din populaţia tuturor culturilor crede că spiritele membrilor decedaţi ai familiilor le apar sub forma unor fantome, tot aşa de numeroşi sînt cei care sînt convinşi că ar fi asistat la apariţia, într-un anumit loc, a spiritelor animalelor de companie, după moartea acestora. Unul dintre cei mai îndrăgiţi autori de poveşti cu cîini, Albert Payson Terhune (1872-1942), a fost un mare iubitor de animale, pe care le adăpostea cu zecile la Sunnybank, domeniul său, de lîngă Pomptom Lakes, în New Jersey. Deşi cîinii favoriţi ai lui Terhune erau din rasa Collie, el ţinea şi o corcitură numită Rex, foarte credincioasă scriitorului. Rex era un cîine de talie mare, avînd pe cap o cicatrice prelungă, care-i dădea o înfăţişare fioroasă. Şi, deşi lătra la fiecare oaspete care trecea pragul casei, Rex se încolăcea, docil, la picioarele lui Terhune, pe cînd acesta lucra la maşina de scris, oferind noi aventuri canine dedicate cohortelor sale de cititori. Rex a murit în martie 1916, iar Terhune, plin de tristeţe, a scris în memoria animalului îndrăgit, povestirea «Lad: A Dog». La multe luni după moartea animalului, scriitorul a primit vizita unui bogat om de afaceri, Henry A. Healy, care ştia despre dragostea purtată cîinelui de gazda sa, dar nu aflase despre dispariţia patrupedului. Chiar înainte de a pleca, în acea seară, Healy a oftat, melancolic, şi a spus: «Bert, aş vrea să fie cineva pe planeta asta care să mă iubească la fel de mult cum te iubeşte Rex pe tine. L-am urmărit toată seara. A stat la picioarele tale şi te-a privit cu veneraţia cu care un credincios şi-ar privi zeul». Terhune a fost şocat de cuvintele musafirului său. «Doamne Dumnezeule! Rex este mort de mai bine de un an şi jumătate!», a exclamat el. Healy a pălit, dar şi-a menţinut afirmaţiile: «Sînt în stare să jur că Rex a stat la picioarele tale toată seara, la fel cum l-am văzut făcînd lucrul ăsta încă de cînd era un căţeluş». Cîteva săptămîni mai tîrziu, un bun prieten al lui Terhune, reverendul Appleton Grannis, a făcut o vizită la Sunnybank şi, după o plimbare în jurul domeniului şi un dejun copios, a remarcat că el crezuse că scriitorul are o pasiune pentru Collie. Terhune i-a răspuns că este adevărat. De fapt, toţi cîinii pe care îi avea la momentul respectiv erau din rasa Collie. Dar reverendul a clătinat din cap, neîncrezător: «Atunci ce fel de cîine era acela care a stat toată după-amiaza pe verandă, privind, prin fereastră, la tine? Este un cîine mare, cu o cicatrice urîtă pe frunte». Deşi a ştiut deîndată că Rex, vechiul său prieten, se întorsese din lumea spiritelor spre a-i mai face o vizită, scriitorul n-a încercat să-i explice situaţia preotului, un om cu convingeri conservatoare. Terhune afirma că şi alţi cîini erau capabili să simtă prezenţa bătrînului Rex. Unul dintre exemplarele Collie, care fusese întotdeauna atent să păstreze distanţa faţă de corcitura cu cicatrice, a continuat să evite pătura pe care stătea Rex, aşteptîndu-şi stăpînul să se aşeze la masa de scris. Jurista M. Jean Holmes, din Tulsa, Oklahoma, nu este o activistă pentru protecţia animalelor, dar studierea aprofundată a Bibliei, în scopul redactării cărţii ei, «Do Dogs Go to Heaven»? (1999), a convins-o că diferenţierea dintre oameni şi animale, care se pretinde că s-ar face în Sfînta Scriptură, este rezultatul unei «construcţii filozofice», aparţinînd unui traducător din vechime. În opinia ei, examinarea textelor ebraice originale, în privinţa unor concepte precum «suflet» sau «spirit», relevă clar că autorii diferitelor cărţi ce compun Biblia credeau că animalele au suflete şi spirite, asemenea oamenilor. Declarînd că s-a îmbogăţit sufleteşte în urma explorării diverselor practici religioase, de la catolicism la cultul penticostal, Holmes oferă o sugestie persoanelor deranjate de faptul că învăţăturile dogmatice neagă spiritualitatea animalelor. Ea le îndeamnă să se lase călăuzite de Duhul Sfînt. Holmes afirmă că nu se ruşinează de comparaţia cu animalele, «întrucît cele mai multe dintre ele au un caracter deosebit şi sînt tovarăşi de nădejde. Avem multe de învăţat despre şi de la animale». Ea a fost inspirată să-şi scrie cartea, de către regretata ei mamă, Irene Hume Holmes, care adesea îi întreba pe clericii de diferite confesiuni: Au animalele spirit? Şi dacă au, vor merge în Rai, atunci cînd vor muri? Deşi mama ei primea, de obicei, răspunsul standard, anume că animalele nu au suflete şi că oamenii îi domină total pe aceşti companioni patrupezi, cercetarea vastă a lui Holmes i-a permis să răspundă, în sfîrşit, afirmativ, la întrebarea care o frămîntase atît de mult pe mama ei: merg oare cîinii în Rai? Janice Gray Kolb, autoarea volumului «Compassion for All Creatures», spune că a fost învăţată încă din copilărie că animalele nu au suflet. Astăzi, însă, ea îşi afirmă convingerea fermă că în Rai se găsesc şi necuvîntătoare. «Deîndată ce am dobîndit convingerea interioară, din partea Sfîntului Duh, că toate animalele şi toate creaturile Domnului locuiesc în Rai, alături de oameni, n-aş mai putea crede niciodată altceva», scrie ea. «A fost ceva irevocabil! Orice ar spune cineva, nu-mi va putea zdruncina această convingere». După ce a studiat Biblia, Kolb afirma că Dumnezeu a plămădit oamenii din ţărînă şi tot din ţărînă a făcut şi animalele. Noua Biblie catolică americană foloseşte pentru oameni sintagma «ţărînă din pămînt» (Facerea 2:7), iar Biblia Vie spune «pulbere din pămînt». Cu privire la animale, Noua Biblie catolică americană precizează că au fost făcute «din pămînt», iar Biblia Vie că «au fost alcătuite din ţărînă». Kolb presupune că, de vreme ce oamenii şi animalele provin din aceeaşi substanţă, mulţi cercetători ai Cărţii Sfinte, inclusiv ea, cred că animalele trebuie să aibă şi un suflet. Suflarea sfîntă pe care Dumnezeu a trimis-o asupra omului a fost aceeaşi cu suflarea trimisă asupra animalelor, păsărilor şi altor creaturi. În opinia lui Kolb, gestul prin care Dumnezeu a binecuvîntat animalele ar fi o dovadă în plus că toate creaturile au un suflet. «A binecuvînta, argumentează ea, înseamnă a sfinţi, a sanctifica, a invoca harul divin asupra cuiva, a cinsti ca Sfînt». Dumnezeu Şi-a binecuvîntat creaţia – pe Adam şi Eva şi le-a oferit un suflet. De ce, aşadar, Domnul să fi binecuvîntat animalele, dacă nu le-ar fi dăruit, şi lor, suflete?“. * Am rîs ca nişte cocoşaţi lipiţi de gard cînd am citit, într-o foaie obscură, acest titlu: „Casca de 800 $ te scapă de chelie“. Cică o firmă din SUA a inventat-o: 80 de lasere te înţeapă, sistematic, pînă ţi se urcă părul de pe piept – pe cap. Hai, că-i tare! Totuşi, am vrea să vedem, şi noi, casca aia care o să facă boscheţi cîrlionţaţi pe ţestele următorilor chelioşi: Sebastian Bodu, Sabin Orcan, Răzvan Theodorescu, Cornel Tăbăcaru, Ion Coja, Codrin Ştefănescu, Marius Pieleanu, Mihai Montanu, Radu Banciu, Rareş Bogdan, Cozmin Guşă şi, cu voia dvs., ultimul pe listă, Traian Băsescu. * Pe coperta ziarului „Evenimentul zilei“ de vineri, 13 iunie, poate fi citit acest generic mare: „Iohannis, două case cu acte false“. Oho, parcă numai atît! Dar haimanaua săsească a avut mai multe dosare de vînzări de copii, peste hotare – muşamalizate. Individul e un borfaş, care a intrat în rolul de statuie (să-i dăm muie). * Alături mai e un titlu interesant: „Grupul lui C.P. Tăriceanu – Un pîrţ care se vrea Trîmbiţele Ierihonului“, de Ion Cristoiu. E foarte corect. Dar ştiţi care-i şpilul aici? Ardei Umplut a fost influenţat de titlul dat de Vadim unui pamflet din „Tricolorul“: „Trîmbiţele Ierihonului“. * Un alt titlu nostim, de data asta pe coperta „României libere“: „Cum a ajuns Băsescu la mîna Elenei Udrea“ – editorial de Sabina Fati. Ce face? La mîna Elenei Udrea? Poate la păsărica ei, la care mai ronţăie şi acum. * Aflăm din „Adevărul“ că, atansion, „Femeile sînt mai agresive sexual decît bărbaţii“. Aşa e. Iată, de pildă, ce-i face Daciana Sîrbu lui Victor Ponta, ce strigăte de luptă dă odrasla popii – dar el e inert, joacă baschet cu Sebastian Ghiţă Mureşan, iar cînd ajunge acasă e frînt de oboseală. Nărăvaşă, cum o ştim, nu ne-ar mira ca Daciana să re-înfiinţeze Daciada şi să pună gărzile SPP să-i tragă la poartă. * Noi „perle“ culese de Andrei Păunescu şi redate publicului în „Flacăra lui Adrian Păunescu“: „Fiecare cu opinia lor“ (Antonia Iacobescu, Kanal D); „Un grup de afacerişti din Anglia vor şi sînt gata să cumpere Rapidul“ (Prima TV – „grupul“ se acordă la singular, adică „vrea“ şi „e gata“); „Înseamnă cam vreo 16 lei la un plin“ (Realitatea TV – păi ori e cam, ori e vreo, ambele nu se poate); „S-a mai spus nişte chestii“ (Antonia Iacobescu, Kanal D); „Se zice că eşti băgăcioasă în seamă“ (Antonia Iacobescu, Kanal D); „Victor Ponta – 29%; Traian Răzvan Ungureanu – 22%“ (pe ecran, România TV; bă, Ghiţă, proasta dracului, te-ai încurcat în minciuni, fiindcă pe-ăl de-l folosiţi voi ca ,,iepure” îl cheamă Mihai Răzvan Ungureanu); „Şi bărbaţii pot să poarte culori colorate“ (Carmen Negoiţă, Acasă TV; bineînţeles, şi să bea băuturi beţive); „URSS era al doilea cel mai mare stat ca suprafaţă“ (cine altul, decît sinistrul dobitoc Radu Banciu, la B1 TV?). * Victor Ponta şi Titus Corlăţean au sărit, repede, cu Paşaportul Diplomatic pe Simona Halep. Nu mai ştiu bulangiii ăştia cum s-o anexeze şi pe fata asta, la gaşca lor de bandiţi. * La numai 4 zile după jenanta glumă a desemnării lui ca candidat (sic!) la Preşedinţia României, din partea balonaşului de săpun PMP, Cristian Diaconescu a fost chemat, la instructaj, la Ambasada SUA. Ce caricaturi penibile! Ăştia chiar îi cred proşti pe români. * Pe coperta ziarului „Puterea“, de vineri, a apărut o fotografie înfăţişînd chelfăneala pe care i-a tras-o PRM lui Traian Băsescu, în memorabila şedinţă a Parlamentului, din 18 decembrie 2006. Mai ţineţi minte? Senatorii Vadim şi Nicolae Iorga au defilat cu o pancartă imensă, pe care scria „Puşcăria mafioţilor“ şi Pazvante Chiorul se afla după gratii. A avut, cineva, mai mult curaj? Nimeni. Dimpotrivă, în seara aceleiaşi zile, pederastul V. Ponta a ţipat, la Realitatea TV, că Vadim e… huligan (?!). După cîţiva ani, avea să ajungă la vorba Tribunului. Dar sînt ani pierduţi pentru România. Cine plăteşte? De ce nu l-aţi ascultat pe preşedintele PRM atunci? * Un generic trist, dar adevărat, pe pagina 1 a „Ziarului Financiar“: „După Nokia, Tnuva şi Ursus, britanicii de la GSK pun lacătul pe fabrica de la Braşov“. Iar subtitlul sună aşa: „Istoria de 20 de ani a fabricii de medicamente Europharm din Braşov, un proiect ridicat de la zero, se va încheia în 2015“. Pleacă străinii. De ce? Acum chiar că nu prea mai e nimic de furat, au luat tot. * „Ca cel (sic!) asupra căruia se aduc nişte reproşuri“ – s-a cacofonit turnătorul Ioan Ghişe, la România TV, luni seara. Ce carte ştie idiotul ăsta plin de ifose? * LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Luni seară, liderul PRM a participat, la postul România TV, la o emisiune realizată de Cristina Şincai, despre moştenirea lăsată de Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu. Care au lăsat în urma lor o ţară în ruine, ca după bombardament. În studio s-au mai aflat Lidia Mitchievici şi Hanibal Dumitraşcu. Mare succes de audienţă.

ALCIBIADE

COMENTARII DE LA CITITORI