MOMENTUL ZERO

in Poeme

Momentul Zero al acestui neam
Îl poate astăzi observa oricine:
O candelă curată arde-n geam –
E inima ce bate-n piept la mine.

Doar eu mai stau de veghe pînă-n zori
Atent la tot ce mişcă şi se spune
Doar eu mai flutur steagu-n Trei Culori
Sperînd să se întîmple o minune.

Mai scrie astăzi versuri cineva
Pe vremea asta materialistă
Cînd lumea-ncepe a se ruşina
De tot ce-i românesc şi mai rezistă?

Mafiei îi mai bagă mîna-n gît
Vreun scriitor român, vreun om politic?
Eu pentru ce mă tot frămînt atît
Să nu cădem, ca neam, în neolitic?

Nu îmi e teamă, cît am un stilou
Ce-mi poleieşte-n vitriol pamfletul
Isus m-ajută să mă nasc din nou
Şi revenirii Lui să-i fiu profetul.

N-o fac nici pentru glorie, sau bani
Nici fiindcă, Doamne, n-aş avea ce face
Mă bat la sînge cu atîţi duşmani
N-am nici o zi de linişte şi pace.

Am doar procese, nervi şi insomnii
Pe toate le îndur cu bărbăţie
Se roagă pentru mine oameni vii
Dar şi părinţii mei, din veşnicie.

N-au ce să-mi facă toţi vrăjmaşii mei
Ajunge-o bîtă la un car de oale.
Sînt Hercule ce calcă pe pigmei
Ei plîng de neputinţă şi de jale.

Sînt programat, genetic, să-i distrug
Pe toţi bandiţii fără de ruşine
Îi fac bucăţi cu lama de la plug
Pe trîntorii din stupul de albine.

Cine sînt eu? Un etalon moral
Nici geniu, şi nici sfînt – ci o conştiinţă
Tălăzuiesc prin ani, din mal în mal
Şi vă sădesc credinţa-n biruinţă.

Urmaţi-mă, vă cer, eu pentru voi
Familia şi viaţa îmi sacrific.
Veniţi să ne luăm ţara înapoi
Şi-am să vă fac un viitor magnific!
2 mai 2014

COMENTARII DE LA CITITORI