Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (14)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

Între timp, moaştele Sfîntului Ierarh Nicolae fuseseră aduse la biserica domnească de la Curte. De aici, în dimineaţa zilei de 29 iunie 1707, Ştefan Cantacuzino, vel-postelnic, a purces cu cele două carete la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, ducîndu-i patriarhului Hrisant, din partea domnitorului, o cruce din aur, bătută în pietre scumpe. De acolo au venit la Curte, împreună cu o mulţime impresionantă de preoţi şi egumeni, îmbrăcaţi în veşminte de sărbătoare. Sosind aceştia la Palat, Constantin Vodă Brâncoveanu a dispus formarea alaiului: mai întîi „gloată multă de ostaşi şi de norod, apoi boierimea, iegumenii, călugării şi preoţii, veneau după aceea arhiereii şi după arhierei Preafericitul Patriarh (cu moaştele Sfîntului Ierarh Nicolae pe cap – n.n.), iar pe urma patriarhului mergea Domnul Constantin Brâncoveanu, cu toţi coconii lui în podoabe domneşti şi Cîmăraşul cel Mare, carele de la Curtea domnească pînă la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou împărţea bani la săraci. Iar mai pe urmă mergea Doamna Maria cu domniţele ei şi cu toate soţiile boierilor, şi aşa, în această rînduială, au mers toţi pe jos pînă la Biserica Sfîntul Gheorghe. Şi făcîndu-se ocolirea, au intrat în biserică şi puind patriarhul moaştele (Sfîntului Nicolae – n.n.) pe Sfîntul Prestol, a săvîrşit Sfînta Liturghie. După slujbă, s-au suit cu toţii în casele patriarhiceşti, unde s-au ospătat cu mare cinste, iar Domnul l-a învrednicit de a săvîrşit această minunată mînăstire a Sfîntului Mucenic Gheorghe. Apoi a împărţit părintelui Patriarh cum şi tuturor arhiereilor mărămi frumoase cu galbeni legaţi întrînsele şi, separat, cîte o medalie mare, cu chipul lui Vodă Brâncoveanu”.

Redăm mai jos textul original, după cronicarul Radu Greceanu, care evocă monumentalitatea Bisericii Sfîntul Gheorghe şi sfinţirea acesteia din data de 29 iunie 1707:
„Aceasta dar Sfîntă Mînăstire (…) fiind mică şi întunecoasă foarte den rîvna cea cătră Dumnezeu şi den evlaviia cea ce pururea acest blagocestiv domn acea,
s-au îndemnat dă au stricat şi au sfărîmat cea ci să zise mică şi întunecoasă bisearică şi den temelie au zidit-o mare şi prea frumoasă mănăstire, care poci zice că asemenea ei rar să pot afla în lume, şi această mănăstire cu multă osîrdie şi cheltuială au făcut. După ce deci o au isprăvit (de zugrăvit) şi de alte căte înlăuntru şi afară au trebuit a avea, o au împodobit cu domneşti odoară şi biseariceşti lucruri, cît i s-au cuvenit unii frumoase şi scumpe domneşti mănăstiri.
După ce deci acestea toate au gătit, socotit-au Măriia Sa întru cel dăruit (de) Dumnezeu bun cugetu Mării Sale, ca să o tîrnosească (adecă ca să o sfinţească), însă n-au vrut numai cu arhiereii cei ce se afla (într-acea vreme) aicea în ţară ci au scris la preafericitul noul patriarhu al Ierusalimului, Kir Hrisantu, ca să vie den Ţarigrad, dă unde să afla, aicea în ţară ca un diadoh al scaunului patrierşăscu ce iaste, să să afle la sfinţeniia mănăstirii aci, carele după rugăciunea Mării Sale şi dupre datoriia ce avea a să afla la închinăciunea ce s-au făcut Sfîntului Mormînt, s-au sculat de au venit. După ce deci aci au sosit cum mai înapoi s-au pomenit şi după ce cu Măriia Sa Vodă S-au împreunat, au hotărît zioa întru care era să să săvîrşească sfinţeniia aceia a sfintei mănăstiri şi aşa au hotărît să fie în zioa de Sfinţii mari Apostoli Petru şi Pavel.

Deci viindu acea sfîntă zi, de cu seară bdenie s-au făcut şi la Mănăstirea lui Sfeti Ghiorghie şi la Bisearica Domnească cea den Curte. După aceaia deci dimineaţa împodobindu-să domniia împreună cu toată boierimea foarte frumos, au trimis Măriia Sa Vodă mai întîiu cu doao carîte frumoase domneşti ca să proscalisească pre preafericitul patriiarh împreună cu tot săborul carele adunat den poruncă era la Sfîntă mănăstire a lui Sfeti Ghiorghie, aşteptîndu să-l cheme la Curte, de vreame ce aşa să socotise: de Sfintele Moaşte le adusease la bisearica cea domnească den Curte ca de acolo să să rădice cu mare cinste şi mare parisie, precum s-au şi făcut, trimiţîndu zic, pre dumnealui Ştefan Cantacuzino vel postelnic, ducîndu şi o cruce dar prea sfinţitului patriarch, foarte frumoasă şi de mare preţ, fiind de aur şi cu pietre scumpe lucrate, şi aşa viindu preafericitului patriarh împreuna cu toţi arhierei care ca să să ştie anume aceasta era: Dionisie Tîrnoveanul, Climentu Andrianopoleos, Afxenie Sofiianul, Maxim Ierapoleos, Neofit Sevastiie, Mitrofan Nisis, Macarie Varnis, Anthim episcopul Rîmnecului, llarion proin episcopul Rîmnecului.

Aceştia deci toţi viindu la Curtea Domnească împreună cu mulţime de popi şi egumeni îmbrăcaţi toţi în veşminte, pogorîndu-să şi Măriia Sa Vodă împreună cu toată boierimea: aşa deci luîndu părintele patriarhul Sfintele Moaşte den bisearica domnească, tot în orînduială pe jos au mersu toţi, împreună şi domniia cu părinţii arhierei, popi, boiari şi altă slujitorime, trăgîndu clopotele după la bisearici cîte în tîrgu era, pînă la Mănăstirea Sfeti Ghiorghie şi acolo s-au săvîrşit toată slujba tîrnosanii şi Sfînta Liturghie cu mare parisie“.

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI