Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (19)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

BISERICA SFÎNTUL GHEORGHE-NOU, GROPNIŢĂ DOMNEASCĂ
Domniţa Bălaşa (+1754), după înmormîntarea soţului ei, marele ban Manolache Lambrino (16 iun. 1745), la 15 septembrie acelaşi an, aşează la mormîntul soţului ei din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou la fel ca mama sa, Doamna Maria Brâncoveanu, o candelă de argint pe care încrustează cuvintele: „Această candelă, ce s-au dat la Sfeti Ghiorghe-cel-Nou, luminează unde odihnesc oasele robului (lui) Dumnezeu Manolache Lambrino ce au fost mare banu, şi iaste făcută de soţia dumisale, Măria Sa Domniţa Bălaşa Brâncoveanca, care şi Măria Sa nădăjduiaşte în Domnul, iarăşi aicea să i se odihnească oasele. Septembrie 15, leat 7254 (1745)”.
O altă mărturie importantă referitoare la mormîntul Brâncovenilor din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou o aduce şi misionarul Blasius Kleiner, care scria, înainte de anul 1761, despre importanţa Bisericii Sfîntul Gheorghe – Nou, dar mai ales despre faptul că în interiorul sfîntului locaş existau „mormintele domnitorilor şi chipurile lor”. Aşadar, după cum se subînţelege din jurnalul său de călătorie, el confirmă existenţa mormîntului voievodal al lui Constantin Vodă Brâncoveanu, dar şi al lui Ioan Vodă Mavrocordat. În acelaşi timp, menţionează şi faptul că în sfîntul lăcaş existau „chipurile” acestora, reprezentate, desigur, în fresca bisericii, pictată de către Pîrvu Mutu, între anii 1705-1706. Este posibil, aşadar, precum am arătat mai sus, ca în sfîntul lăcaş să se afle şi mormîntul domnitorului Antonie Vodă din Popeşti.

PANEGIRICUL EPISCOPULUI ILARION AL ARGEŞULUI
În ziua de 30 aprilie 1832, Episcopul Ilarion al Argeşului, în cuvîntul ţinut la înmormîntarea Banului Grigore Brâncoveanu, în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, glăsuia: „Pline sînt istoriile şi leatopiseţele Ţării Româneşti de isprăvile cele mari ale domnilor Basarabi. Viteji în războaie, părinţi iubitori de norod, straşnici în guvern şi în paza dreptăţii, înţălepţi în purtările lor, tari în credinţă, rîvnitori în relighie, ne-au lăsat alţii alte monumenturi, iar Neagoe Voevod şi Mateiu Voevod, Basarabii, cel dintîiu Episcopia Argeşului, şi cel de-al doilea mai multe mănăstiri în Episcopia Buzăului, iar Constandin Voievod Brâncoveanul şi alte sfinte lăcaşuri şi pre acesta, în care şi oasele sale şi ale familiii sale odihnindu-să de atîţea ani, astăzi au ieşit din mormînt ca să priimească în braţe pe cel de pe urmă moştean al lor, şi să-l ia înpreună cu dînşii lăcuitoriu în lăcaşul lor. Nici ceasul, nici jalea mă iartă, nici trebuinţa cere ca în epitafion al răposatului nostru să fac paneghiricon al străluciţilor strămoşi ai săi. Dar putem să-i trecem cu vederea, cînd moaştele lor stau în faţă şi cer de la noi, de nu altceva, măcar o mîngîere părţii cei mai slabe a răposatului Basarab Brâncoveanu rămasă în viaţă? Ertaţi-mă, dar, că lăsînd celelalte fapte vrednice de laudă ale lor, una măcar să povestesc, a ctitoriţei sfîntului lăcaşului acestuia, Doamnei Marica, soţiei fericitului ctitor Costandin Voievod Brâncoveanu, spre pilda şi mîngîerea jalnicilor rudenii ale mortului. Mai sus pomenita doamnă, după ce cu bărbătească mărime de suflet şi cu răbdare mucenicească au suferit să-şi vază pre iubiţii săi fii şi pre soţul şi domnul său seceraţi în Ţarigrad de sabia muncitorului celui de atuncea, apoi adăugînd bărbăţie peste bărbăţie, au aşteptat acolo, pînă cînd, după ce s’au îngropat şi au putrezit trupurile iubiţilor săi, apoi după aceia (şi aceasta fămeiască desgropîndu-le, AU VENIT CU ACESTE OASE ALE LOR, AICI, ŞI LE-AU ÎNGROPAT ÎN MORMÎNTUL CTITORICESC, peste care murind şi ia, mai la urmă s’au adaos [familiei sale]. Una din faptele strămoşilor răposatului Basarab Brâncoveanu!) iaste destul să arate din ce viţă slăvită pentru nume, mai slăvită pentru fapte să trage. Iar celelalte isprăvi ale lor, roduri de suflete pline de curaj patrioticesc, şi de pravoslavie, le mărturisesc istoricii, şi le vor mărturisi şi alte sfinte locaşuri zidite, înzestrate şi înpodobite de dînşii, şi mai vîrtos această sfîntă casă, una din cele multe. (…)

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI