Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (2)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

 

La fel de elogios şi admirativ s-a exprimat şi Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, secretarul italian al voievodului Constantin Brâncoveanu. El spunea că biserica este „foarte frumoasă“. În scurt timp, s-a răspîndit vestea despre monumentalitatea şi frumuseţea bisericii Sfîntul Gheorghe, care a fost vizitată de către călătorii străini, aduşi cu treburi importante de valurile Istoriei pe meleaguri româneşti. Printre aceştia s-a aflat şi clericul rus Ipolit Vîşevski, care spunea, în anul 171,1 că „biserica e foarte frumoasă şi-i făcută cu multă cheltuială, mai multă decît oricare alta“.

Doi ani mai tîrziu, la 28 aprilie 1713, Mitropolitul Ierotei al Dristrei (1711-1718) a vizitat Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou şi a spus că lăcaşul este doar „puţin mai prejos decît prea frumoasa biserică a Sfintei Sofii, din Constantinopol“.

În acest context, reproducem mai jos fragmente din două documente care fac referire la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, aflate în Biblioteca Academiei Române: Constantin-Vodă Brâncoveanu către Dosoftei, Patriarhul de Ierusalim, referitor la călugării de la Muntele Sinai şi la Mînăstirea Sfîntul Gheorghe din Bucureşti: „(…) Iar, în ce priveşte înconjurarea cu ziduri a Sfîntului Gheorghe (a Bisericii Sf. Gheorghe – Nou) de aici, despre care mi-a vorbit prea învăţatul domn Hrisant, şi am făgăduit să ajutăm a lua sfîrşit, şi ţi-a plăcut şi Fericirii Tale şi ai lăudat gîndul şi ne rogi întru aceasta ca să ne sileşti, cu orînduitele cheltuieli, să ne apucăm de lucru, desigur, stăpîne al meu, după făgăduiala şi dorul ce avem pentru împodobirea acelei biserici, începem îndată cu Dumnezeu, şi nădăjduim, cu ajutorul Sfîntului Gheorghe, să se isprăvească lucrul în anul viitor, fără să ne pară rău de osteneli şi de cheltuielile ce vor mai fi; iar Sfîntul Gheorghe prin fericitele sale rugăciuni este, după Dumnezeu, ocrotitor şi săvîrşitor (…).

Cerneţi, 3 Iunie 1695.

Al Fericirii Tale cu duhul:

Io Constantin Basarab Voevod“

* * *

Gramată patriarhală pentru mînăstirea Sfîntului Gheorghe din Bucureşti. Scrisoare pecetluită pentru biserica din Bucureşti a Sfîntului Gheorghe, înnoită de Domnul Ţării Româneşti Constantin Basarab Brâncoveanu. 1707, August.

„(…) învechindu-se de multă trecere a timpului, care toate le strică, şi îmbătrînind, ca să zic aşa, ajunsese în ruină, şi era ameninţat să cadă la pămînt; deci acel de Dumnezeu păzit şi prea blînd Domn, domnul Io Constantin Basarab Voievod, hrănind în el rîvnă dumnezeiască şi pentru cele dumnezeieşti credinţă şi dumnezeiască evlavie, nu a răbdat să vadă urîciunea şi stricăciunea acelei dumnezeieşti biserici, ci, mişcat de Duhul dumnezeiesc, ca odată acel Baseleil, care a făcut cortul orînduit, din averea lui şi cea părintească prea bogată, a ridicat din temelii şi a clădit acest sfînt lăcaş şi această dumnezeiască biserică a marelui mucenic Gheorghe (…)“.

„(…) prea mare, prea frumos, strălucitor de lumini, plin de lumina torţelor şi lumînărilor, podit cu marmură, minune şi bucurie l-a văzut şi l-a auzit, şi întru toată slăvit şi prea lăudat, împodobindu-l şi gătindu-l ca de nuntă cu icoane strălucite şi felurite, clădind mai înainte chiliile din jurul sfintei biserici, la aceasta ostenindu-se şi lucrînd împreună cu Luminăţia Sa, întru zidirea chiliilor, şi al nostru Domn şi stăpîn şi dumnezeiesc neuitat Patriarh al sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palestina (…)“.

În continuare, prezentăm un text alcătuit de Sevastos Kymenites, dascăl al Academiei Domneşti de la Sfîntul Sava, cuvîntare de laudă către Constantin-Vodă Brâncoveanu, considerat a fi „cea de-a opta minune a lumii“. Panegiricul evidenţiază modul în care Domnitorul Constantin Brâncoveanu era perceput de către contemporanii săi. După ce enumeră toate virtuţile prin care îl consideră pe voievod superior biruitorilor Cezari, panegiristul observă că truda lui nu e pentru ale timpului, ci pentru cele veşnice: „întemeiezi mînăstirile părinţilor, ridici bisericile sfinţilor, uşurezi descurajarea celor amărîţi, ajuţi slăbiciunea celor îmbolnăviţi (fără putere) şi săvîrşeşti neobosit toate lucrările sfinte şi plăcute lui Dumnezeu“. Autorul continuă cu sublinierea calităţilor marelui Voievod: „Cele sufleteşti sînt: înţelepciunea, cumpătarea, dreptatea şi curajul. Cele trupeşti sînt: frumuseţea, bunătatea, sănătatea şi desăvîrşirea. Cele exterioare sînt: neamul, prietenii, banii şi averile. (…) Întinzîndu-ţi binefacerile tale, de la un capăt al cerului la altul şi ducîndu-ţi-se vestea ca de un uriaş. (…) Dar ce să mai vorbesc de toate aceste lucruri ce sînt de către toţi văzute? Oriunde le-aş mărturisi acestea (binefacerile lui Brâncoveanu), doar să le enumăr şi nu mi-ar ajunge timpul“.

(va urma)

Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI