Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (20)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –
PANEGIRICUL EPISCOPULUI ILARION AL ARGEŞULUI
Cuvintele episcopului de Argeş au fost confirmate şi de Catagrafia (inventar) întocmită în 1838, în care se menţionează: „(…) o poală mare, roşie, de mătase în biserică pe mormîntul Brâncoveanului“.
Mai tîrziu, în raportul întocmit în anul 1881 de către Pantazi-Ghica, se confirma, încă o dată, că în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou se află „mormintele lui Constantin Brâncoveanu şi cel al lui Grigorie Brâncoveanu, cu familiile lor“.
Preotul Marin Dumitrescu de la Biserica „Sfîntul Ioan“ (Moşi) din Capitală, în anul 1899 spunea despre această ctitorie Brâncovenească: „în interiorul acestei sfinte biserici, să află mormintele lui Constantin Brâncoveanul cu familiile lor“.
Putem spune, pe baza argumentelor prezentate mai sus, că, înainte de anul 1914, în conştiinţa Bisericii şi a credincioşilor ei era statornicit adevărul că sfintele oseminte ale Voievodului martir şi ale unor membri ai familiei sale se află în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou.
CANDELA SFÎNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, FLACĂRA NESTINSĂ A NEAMULUI ROMÂNESC
În anul 1914, cînd se împlineau 200 de ani de la martiriu, marele istoric Nicolae Iorga a cerut Parlamentului României, în data de 19 aprilie, ca ziua de 15 august 1914 să fie comemorată, după cuviinţă, în amintirea Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu. Sfînta Mînăstire Hurezi, importantă ctitorie a domnitorului, a fost aleasă ca loc de desfăşurare a ceremoniilor legate de această comemorare. Pentru această sărbătoare au fost aduse mai multe obiecte de artă Brâncovenească, în vederea înfiinţării unei expoziţii.
În această conjunctură, în anul 1914, în ziua de 9 iulie, a fost scoasă la lumină inscripţia de pe candela aşezată de către Maria Doamna, în urmă cu aproape 200 de ani, la mormîntul soţului ei, Constantin Brâncoveanu, din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou.
Tot în luna iulie a aceluiaşi an, istoricul Virgiliu Drăghiceanu publica un articol privitor la candela mormîntului Brâncovenesc şi inscripţia ei, prin care arăta că osemintele Voievodului martir se află în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou. La data descoperirii ei, candela cu epitaful care aducea lămuriri asupra identificării mormîntului cu osemintele martirice ale Voievodului Constantin Brâncoveanu a fost identificată în mijlocul bisericii, lîngă policandrul cel mare. Identificarea ei a fost îngreunată de faptul că, de-a lungul anilor, biserica a trecut prin numeroase încercări, pricinuite de incendii şi seisme, ce au determinat restaurări importante ale sfîntului lăcaş şi mutări ale unor obiecte de cult, cum, desigur, s-a întîmplat şi cu această candelă. Din acest motiv, candela nu se afla deasupra mormîntului, unde îi era în mod firesc locul. Dar ea păstra epitaful care, din motive lesne de înţeles, nu a putut fi scris pe piatra funerară, „fără inscripţie“, şi care avea sculptate pe ea stema Ţării Româneşti, sceptrul domnesc şi sabia de învestitură, însemne ale puterii, înconjurată de motive ornamentale Brâncoveneşti. Este evident că această descoperire a epitafului înscris pe candela de la mormîntul lui Constantin Brâncoveanu este lucrarea lui Dumnezeu, nu întîmplător petrecută chiar în anul cînd se împlineau 200 de ani de la moartea mucenicească a Brâncovenilor. Pronia divină a rînduit ca poporul cel binecredincios să cunoască, de data aceasta pe baza unei atestări istorice concrete, locul în care devotata şi greu încercata Maria Doamna a depus osemintele martirului ei soţ, în ctitoria acestuia de la Sfîntul Gheorghe – Nou. Datorită acestei descoperiri a inscripţiei de pe candelă, ceremonia la împlinirea a două veacuri de la martiriu (15 august 1914) s-a desfăşurat în preajma mormîntului ctitoricesc din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou slujba de parastas fiind săvîrşită de către însuşi Mitropolitul Primat al României, Conon Arămescu-Donici (1912-1919).

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI