Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (28)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

PROCESIUNEA RELIGIOASĂ A REÎNHUMĂRII OSEMINTELOR LUI BRÂNCOVEANU
Părintele Profesor Niculae Şerbănescu, martor ocular la aceste evenimente, povesteşte:
„În seara zilei de duminică, 20 mai 1934, sicriul cu osemintele Brâncoveanului a fost luat din Biserica Sfîntul Gheorghe-Nou, adus şi aşezat în paraclisul patriarhal din Bucureşti. Aici, în aceeaşi seară de ajun a praznicului Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, după ce s-a slujit Vecernia, s-a făcut Priveghere de toată noaptea, luîndu-se aminte la evangheliceştile citiri. A doua zi, luni, 21 mai 1934, după Sfînta Liturghie, care s-a slujit mai devreme, la Patriarhie, fiind de faţă capul de atunci al ţării, Carol al II-lea, cu membri ai familiei sale, Sfatul ţării, înalţi ierarhi, clerici, monahi şi foarte mulţi credincioşi, s-a oficiat un parastas pentru Constantin Vodă Brâncoveanu şi neamul lui cel adormit. La sfîrşit, a vorbit Patriarhul Miron. După cuvîntul său, s-a format o impresionantă procesiune, cu nimic mai prejos ca cele din Byzanţul imperial de altădată, la care, ca elev în ultima clasă de seminar, am fost de faţa”.
Procesiunea, în mijlocul căreia era sicriul cu osemintele voievodale, purtat pe umeri de clerici, a străbătut, în bună rînduială şi sunet de clopote de biserici, mai multe străzi din centrul Capitalei şi a făcut două opriri pentru ectenii de pomenire la Aşezămintele Brâncoveneşti şi la Universitate, unde pe vremuri a fost Mînăstirea „Sfîntul Sava”, ce adăpostise o înaltă şcoală de literatură şi de ştiinţe, susţinută şi din daniile lui Constantin Brâncoveanu.
Spre miezul zilei, alaiul a ajuns la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou şi aici, după ultimele rugăciuni de pomenire, sicriul, pe care erau săpate aceste cuvinte: „Aici odihnesc osemintele martirului Brâncoveanu Constantin Basarab Voievod- 1714-1934”, a fost coborît în acelaşi mormînt de unde fuseseră dezgropate osemintele. S-au aşezat peste el vechea lespede de marmură, pe care este încrustată stema Ţării Româneşti şi ghirlande de flori, în stil Brâncovenesc.
Aşadar, la această impresionantă procesiune prezentată mai sus au luat parte reprezentanţii cei mai de seamă ai Bisericii şi ai Statului Român, în frunte cu Patriarhul şi Regele de atunci al României. La această manifestare a spiritului românesc, s-au adăugat cele mai mari personalităţi ale vieţii academice şi publice româneşti, precum şi o mare mulţime de credincioşi din Bucureşti şi din întreaga ţară. Aceasta arată, încă o dată, că Biserica şi Statul, precum şi poporul român dreptcredincios au recunoscut şi au cinstit după cuviinţă rămăşiţele pămînteşti ale Marelui Domnitor şi Martir Constantin Brâncoveanu, cît şi autenticitatea osemintelor muceniceşti ale acestuia, probată de expertiza ştiinţifică şi istorică făcută de cele mai competente personalităţi abilitate ale vremii.
O mărturie deosebită şi foarte importantă pentru păstrarea imaginii istorice a procesiunii evocate mai sus o constituie un film cu valoare de document. Acest film istoric a fost obţinut, prin demersurile pe care le-am făcut la Arhivele Naţionale de film, şi ilustrează măreţia duhovnicească a procesiunii desfăşurată în data de 21 mai 1934. Filmul va fi înregisrat pe un DVD special, alcătuit pentru evocarea Anului comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni (2014) la Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou.
MARTIRII BRÂNCOVENI CINSTIŢI CA MUCENICI AI LUI HRISTOS
Prezentăm, în continuare, o mărturie istorică importantă despre recunoaşterea muceniciei Brâncovenilor. Această mărturie, ce datează de aproape 300 de ani, aparţine Mitropolitului Calinic al Heracleei, care a alcătuit un Canon în cinstea Martirilor Brâncoveni, la scurt timp după martirizarea lor. Din acest Canon s-a păstrat un fragment, pe care îl redăm mai jos:
„Iubitorilor de mucenici ai lui Hristos, să ne ospătăm săltînd întru cîntări şi veselindu-ne întru bucurii, căci luminată pomenire de mucenici stă astăzi.
S-a aprins astăzi pentru iubitorii de praznice un sfeşnic cu cinci lumînări, ce-i luminează pe credincioşi, şi sărbătoare cu cinci raze de lumină, al lui Brâncoveanu cel vestit împreună cu fiii lui. Lăudaţi să fie Dincă (Constantin n.n.) şi apoi Ştefan şi pe urmă Matei, împreună cu Răducanu (Radu n.n.), cei de bun neam dintre Misieni, jertfă sfîntă şi evlavioasă din faţa meterezelor acestora. Ca nişte miei au fost junghiaţi de mîna călăilor, viteji biruitori ai lui Hristos şi inimoşi mucenici, împreună cu însuşi al lor tată, jertfiţi fiind pentru Hristos şi pentru a lui Maică”.
Citind Canonul lui Calinic al Heracleei, găsim de trei ori cuvîntul „mucenic”. Brâncovenilor li se mai spune „jertfă sfinţită” şi „jertfiţi pentru Hristos şi Maica Domnului”.
Alcătuirea acestui canon reprezintă, în mod evident, recunoaşterea martiriului Sfinţilor Brâncoveni, jertfa lor pentru credinţa cea mîntuitoare şi pentru neabătuta lor statornicie în Biserica Mîntuitorului Isus Christos.
Ca o menţiune în plus, arătăm că în anul 1935, Principesa Marta Bibescu a transcris inscripţia de pe candela de argint a Domnitorului Constantin Brâncoveanu pe o placă de marmură, aşezată lîngă mormîntul voievodal.

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI